ÎN REST, MAGHIARII SUNT OAMENI DE ISPRAVĂ

Nu am nimic cu ungurii. De cele mai multe ori îi admir pentru că sunt oameni de ispravă. Gospodari, oameni de condiție bună, harnici, gata oricând să te ajute. Te poți baza pe ei. Sunt onești și atenți la a-și onora promisiunile necondiționat, chiar dacă din neatenție ar putea să piardă pe termen scurt. Poți investi încredere, fără grija că te-ar putea înșela, în condițiile în care piața liberă a solidarității este încă sărăcăcioasă în astfel de caractere.
Ce m-a făcut să mă las purtat în brațele acestei mărturisiri despre o etnie semnificativă a minorităților ce trăiesc în România? Despre o etnie care la nivelul percepției este mai mult ocupanta zonei roșii decât a spațiului verde? O etnie cu un vârf politic foarte agresiv prin insistență, chiar dacă la nivelul limbajului acesta nu nu iese din eleganța specific poporului maghiar. Poate că ar fi nedrept să decontăm excesele radicale ale unor militanți unguri întregii etnii, locuitoare de câteva sute de ani a unui spațiu românesc. Fiecare popor sau fiecare minoritate conlocuitoare, are și astfel de exponenți radicali, imposibil de aduși pe drumul cel bun, atâta timp cât aceștia se consideră nedreptățiți, furați, deposedați de dreptul lor de a fi independenți, cu steag, imn și guvern în limba lor maternă, invocând astfel desenul autonomiei la ei acasă, chiar dacă acasă, la noi, dar și la ei, se numește România și nu Ungaria. Este adevărat există și Ungaria, dar nu la noi. Vecinul nostru de la Vest se numește, într-adevăr, Ungaria, atât cât a mai rămas din Imperiul Austro-Ungar, în urma tratatelor politice ce s-au terminat de fiecare data cu reașezarea teritorială a lumii, funcție de partea cărora s-au plasat statele lumii. Dacă ar fi să plângem și noi, urmașii Geto-dacilor, ar trebui să plângem pentru trei sferturi de Europă. Nu o facem pentru că noi, românii niciodată nu ne-am folosit de acea doctrină militară de a acapara noi teritorii, de a ne construi un imperiu, ci tot timpul am fost preocupați de a ne apăra pământul strămoșesc. În ultimii ani ne-am îndepărtat de la acest principiu, începând să ne îngrijim de pacea în lume, ieșind din garnițele limbii române, dar fără a revendica un teritoriu străin nouă, așa cum liderii de la Budapesta nu ezită să se agite, tulburând liniștea chiar și pe timp de pandemie.
Trecerea tacită prin Camera Deputaților a proiectului prin care este recunoscut Ținutul Secuiesc ca fiind un spațiu autonom, o enclavă în interiorul României poate fi considerat un act de mare trădare națională, fiind necesară tragerea la răspundere a tuturor celor care au făcut posibilă această trecere sub tăcere a trădării naționale, a conducerii Camerei Deputaților care nu a fost atentă la jocul procedurilor pe care Regulamentul parlamentar le stipulează. Paradoxal, grupul parlamentar al UDMR nu poate fi tras la răspundere, el s-a spus valorilor democrației, prezentând deschis o cerere a etniei maghiare de al reveni la o organizare care a mai fost în Transilvania, acea Regiune Autonomă Maghiară, imediat după cel ce-al doilea război Mondial, organizare teritorială redundantă, neconformă cu secolul XXI în care trăim și mai ales lipsită de logica globalizării, a proiectului la care atât Ungaria cât și România sunt parte, numit Uniunea Europeană.
”În Camera Deputaților, proiectul de lege care a inflamat deja spațiul politici românesc, are avize negative în comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților, dar a depășit termenul de dezbatere și adoptare în plen prin urmare, potrivit regulamentului, se consideră adoptat fără dezbatere.
Proiectul spune că Ținutul Secuiesc poate deveni regiune autonomă cu personalitate juridică în cadrul României, iar limbile maghiară și română vor fi folosite în instituțiile publice de cetățenii domiciliați în Ținutul Secuiesc.
Autonomia regională va fi exercitată de un Consiliu de Autoadministrare, autoritate publică regională aleasă prin vot universal, egal, direct secret și liber exprimat, precum și de Comisia de Autoadministrare desemnată de acesta.
De asemenea inițiativa prevede că Ținutul Secuiesc poate avea președinte cu un mandat de patru ani, dar și autorități locale – un Consiliu Scaunal, un Consiliu Comunal, Consiliu Orășenesc, Consiliu Municipal și primar.
Totodată, statutul de regiune autonomă a Ținutului Secuiesc poate fi desființat numai printr-un referendum organizat în Ținutul Secuiesc.
„Ca expresie a identității sale istorice, în scopul asigurării egalității de șanse a cetățenilor și protecției identității naționale maghiare, locuitorii Ținutul Secuiesc se constituie în comunitate autonomă. Ordinea administrativă a Ținutului Secuiesc se bazează pe condițiile geografice, economice, sociale și culturale, pe dezideratul istoric al populației acestuia privind asigurarea autonomiei. Aspirația locuitorilor regiunii la autonomie are ca obiectiv participarea democratică a cetățenilor la viața societății, la dezvoltarea economico-socială, la sprijinirea și ocrotirea realizării intereselor teritoriale”, susțin, în expunerea de motive a proiectului de lege, iniţiatorii UDMR.”
”Mai avem un pas de făcut pentru a ne pierde țara prin ”trădare tacită” (Sic!)
Inițiativa va intra în dezbaterea Senatului și va avea același parcurs în comisii și apoi în plen. De precizat este ca inițiativa legislativă nu poate fi adoptată tacit de camera decizională, regulamentul comun al Parlamentului dar și Constituția impune dezbaterea și votul de către cel puțin o cameră.
În rest, maghiarii sunt oameni de ispravă.
ADI CRISTI