Torsiunea testiculara este, de regula, unilaterala, insa studiile desfasurate pana in prezent atesta faptul ca in aproximativ 2% din situatii, aceasta se poate manifesta bilateral.

Torsiunea testiculara consta in rasucirea testiculului in jurul axei sale longitudinale, care implica obstructia vaselor testiculare (artere si vene continute de cordonul spermatic), cu stoparea fluxului sangvin si implicit aportul oxigenului si substantelor nutritive necesare functionarii tesutului testicular cu instalarea ischemiei.

Cauze torsiune testiculara

Torsiunea testiculara poate aparea la barbatii de toate varstele, insa este mai frecvent intalnita la populatia tanara sub 25 de ani si se datoreaza mobilitatii crescute a testiculului care se asociaza cu o dezvoltare exagerata a tunicii care inveleste testiculul si cordonul spermatic. Aceasta laxitate testiculara favorizeaza rotirea cordonului spermatic in timpul contractiei muschiului cremaster cu torsionarea vaselor de sange de la acest nivel.

Factorii de risc care predispun la aparitia torsiunii testiculare includ purtarea lenjeriei de corp largi (boxeri), practicarea de sporturi dure de contact, ridicarea de greutati si traumatismele zonei genitale.

Simptome torsiune testiculara

Simptomele torsiunii testiculare apar brusc si implica dureri locale de intensitate crescuta, marirea in volum a hemiscrotului de partea afectata, modificarea pozitiei testiculului in scrot, inrosirea sau decolorarea scrotului, dificultati de urinare, senzatie de greata, varsaturi si stare subfebrila.

Torsiunea testiculara la copii

Torsiunea testiculara la nou-nascut este, din fericire, rar intalnita si este asociata in special cu nasterile distocice (dificile) si greutatea mare la nastere a fatului. Torsiunea testiculara la nou-nascut prezinta o serie de aspecte caracteristice fiind deosebita de cea a adultului prin urmatoarele trasaturi:

• Constituirea unei mase scotale de consistenta crescuta de partea afectata
• Coloratia albastruie a hemiscrotului
• Absenta disconfortului dureros.

Aceste trasaturi particulare ale torsiuniii testiculare la copil o fac mai greu detectabila si, din pacate, in majoritatea situatiilor nou-nascutul necesita efectuarea orhiectomiei.

Torsiunea apendicelui epididimal cunoscut si sub denumirea de apendice testicular este mai frecvent diagnosticata in perioada prepubertara si implica rasucirea unei portiuni de mici dimensiuni ale epididimului in jurul propriului ax in partea sa superioara.

Diagnostic si tratament torsiune testiculara

Diagnosticul afectiunii este stabilit de catre medicul urolog cu ajutorul anamnezei, examenului clinic al pacientului si al unei ecografii Doppler testiculare pentru confirmarea ischemiei tesuturilor.

Diagnosticul clinic al torsiunii testiculare este efectuat in conformitate cu scorul TWIST care acorda cate 2 puncte pentru consistenta crescuta a scrotului si prezenta inflamatiei si cate 1 punct pentru senzatia de greata/varsaturi, absenta reflexului cremasterian si pozitionarea inalta a testiculului in scrot. Cu cat scorul are o valoare mai mare, cu atat creste posibilitatea de existenta a unei torsiuni testiculare.

In afara examinarii clinice, ultrasonografia Doppler constituie principala modalitate de diagnostic a torsiunii testiculare, investigatia inregistrand o sensibilitate de aproximativ 93% si o specificitate de 100%.

Tratamentul torsiunii testiculare este etiologic si are ca scop restabilirea cat mai rapida a fluxului de sange la nivelul testiculului, prin detorsionarea cordonului spermatic si fixarea testiculului la polul inferior scrotal, pentru a preveni o eventuala recidiva. Interventia chirurgicala este denumita orhidopexie (fixarea testiculului in scrot) si se practica, de regula bilateral, pentru a preveni o eventuala torsiune a funiculului spermatic contralateral.

Interventia chirurgicala pentru detorsionarea testiculara

Dupa instalarea efectului anestezicului general, medicul urolog efectueaza o incizie de dimensiuni reduse la nivelul scrotului pentru a detorsiona funiculul spermatic si, in final, fixeaza testiculele la nivelul scrotului pentru a preveni o eventuala retorsionare ulterioara.

In cazul in care testiculul este neviabil dupa detorsionarea funiculului spermatic, medicul urolog este nevoit sa indeparteze tesuturile devitalizate printr-o procedura cunoscuta sub denumirea de orhiectomie. Aceasta intervenție chirurgicala radicala este necesara in cazurile in care a fost depasit intervalul de 6 ore de la debutul simptomatologiei si, de obicei, este aplicat la 3 din 4 pacienti cu torsiune testiculara care se prezinta la consult dupa mai mult de 12 ore de la debutul manifestarilor clinice.

Recuperarea dupa interventia chirurgicala

Postoperator, disconfortul algic al pacientului este diminuat cu ajutorul analgezicelor, acesta putand sa revina la activitatile cotidiene in decurs de 1 saptamana de la interventie. Activitatile sportive pot fi reluate in general la 3-4 saptamani de la interventie, insa este indicat ca sportivii de performanta sa discute cu medicul urolog inainte de reluarea antrenamentelor pentru a nu afecta recuperarea postoperatorie.

Complicatii

Principala complicatie pe termen scurt a torsiunii testiculare se refera la ischemia si ulterior necroza tesutului testicular care se instaleaza la aproximativ 6 ore de la debutul simptomatologiei. Pe termen lung, torsiunea testiculara afecteaza fertilitatea masculina, studiile indicand faptul ca aproximativ 1 din 3 barbati, care au fost diagnosticati cu acest tip de afectiune la un moment dat in viata, asociaza o diminuarea a numarului de spermatozoizi.

Singura modalitate de prevenire a acestui tip de urgenta urologica este reprezentata de tratamentul chirurgical pentru diminuarea riscului de torsionare al testiculului contralateral.

Sursa: www.medicover.ro