Paratrasnet
Aburul ultimei răsuflări

Văd rochiile
mă adună-n spirala întoarcerii-n timp
Deschid ochii în lumi netrăite
zbaterea morții
esența cruzimii…
Pe lângă un astfel de gând
trece glontele
sub formă de cântec
O vioară în noapte arde tăcerea
și întunericul miroase
a iasomie și carne
a speranță sugrumată
și stivuită
în spatele lentilelor fumurii
aburite de ultima răsuflare
a vieții.