Dă-mi voie să fac din tine
capcană pentru tristețea mea
Să o prind
în cele din urmă
asupra prăzii
exact în momentul în care
îmi fură hohotul de râs
(lăsându-mă mai gol
decât plaja pe timp de furtună)
Dă-mi voie să nu-ți vorbesc
decât în tăcere
prin semne ascunse sub ochi
sau în mișcările abia percepute
a degetelor plecate în mângâiere
cum mai pleacă
flăcăii noștri la război
Dă-mi voie să fiu pentru tine
clopotnița lipsită
de clopot
cum poate fi un trup
lipsit de inimă.
