SPRE CE ORIZONT NE ÎNDREPTĂM

Adi Cristi

Rămânem în paradigma care ne poate demonstra independența reală a Justiției față de agitația emoțională de pe scena politică a țării sau, mai general vorbind, față de voința piețelor publice, manifestată în constantele proteste de stradă. Justiția, ne povestește istoria, trebuie să fie oarbă, surdă și mută față de tot ceea ce o înconjoară, având doar ochi, urechi și gură pentru textele de lege pe care trebuie să le aplice, apărându-le, astfel încât dreptatea și adevărul să fie obiectivul singular al activității ei. Nimeni nu este mai presus de lege devine astfel axioma care, indiferent de situație, îi motivează justețea sentinței pronunțate.

Procesul pe care ANI îl are cu Klaus Iohannis, președintele ales al românilor, forțează Justiția să dea unul dintre cele mai grele examene din ultimii 25 de ani. De fapt, acesta este primul examen de maturitate al celei de-a treia puteri în stat, de această dată dat în condiții de maximă tensiune. Judecarea dosarului ”ANI versus Klaus Iohannis” este plasat în contextul în care votul popular  a fost în favoarea acuzatului de incompatibilitate, cu funcția ”în care a reprezentat Primăria Sibiu în Adunările Generale ale Acţionarilor de la societăţile Apă Canal şi Pieţe.”

Înalta Curte de Casație și Justiție a României a admis în principiu recursul ANI în dosarul de incompatibilitate şi un termen nou a fost fixat pentru 14 ianuarie 2015.

Pe data de 9 decembrie 2014,  Curtea Constituțională a României ”va dezbate, articolul din Legea 161/2003 în baza căruia ANI i-a declarat incompatibili pe mai mulţi aleşi locali, între care şi Klaus Iohannis. Este vorba despre articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care prevede că aleşii locali sunt incompatibili dacă ocupă şi funcţii în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau sunt reprezentanţi ai statului în adunările generale ale unor societăţi comerciale de interes naţional. „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (…) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional”, prevede articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003. Articolul de lege a fost analizat în 7 octombrie de judecătorii constituţionali, care au amânat atunci pronunţarea unei soluţii până la 3 noiembrie, însă în ziua în care trebuiau să emită o decizie, CCR a decis repunerea cauzei pe rol şi rediscutarea acesteia în 9 decembrie.”

Decizia Curții Constituționale va fi decisivă, indiferent de soluțiile pe care le va admite. Dacă articolul invocat din Legea 161/2003 va fi considerat neconstituțional, atunci toate procesele judecate în baza acestuia vor aduce în discuție soluțiile de incompatibilitate date în toți acești 11 ani, aruncând pur și simplu în aer toate dosarele ANI, declanșând un val de acțiuni reparatorii din partea celor care au fost judecați în baza unui articol ce a fost dovedit de către CCR neconstituțional.

Dacă articolul cu pricina va fi considerat constituțional, atunci Klaus Iohannis s-ar putea să aibă o gravă problemă, atâta timp cât, ținându-se cont de autoritatea lucrului judecat și de nevoia unei practici judecătorești unitare, bazată pe decizii ale instanțelor de judecată date în favoarea ANI, în cauze similare, președintele României va fi pus în situația de a demisiona, atâta timp cât decizia definitivă și irevocabilă a ICCJ a României va recunoaște incompatibilitatea și în cazul lui Klaus Iohannis. Acesta va fi obligat ca timp de trei ani să nu îndeplinească nici o funcție publică.

Iată de ce consider că sfârșitul acestui an, dar și începutul anului viitor va fi decisiv pentru confirmarea sau infirmarea independenței Justiției în România. Vom afla exact în ce loc am ajuns și, mai ales, înspre ce orizont ne îndreptăm.