POEZIA LA IAȘI II

A doua zi a Festivalului Internațional Poezia la Iași a deschis seria întâlnirilor celor 57 de poeți invitați (împărțiți în șapte grupe) cu elevii a șapte școli ieșene: Racoviță, Ibrăilanu ,Gheorghe Asachi, Economic 1, Sportiv, Agricol, Pedagogic. Cei aproximativ 2100 de elevi au confirmat dispoziția ieșeanului de a asimila poezia într-un mod natural. Din rândul poeților invitați care au impresionat publicul îi amintim pe brazilianul Marco Lucchesi, poloneza Weronika Lewandoswka, cehul Tomas Mika, Leo Butnaru, Dinu Flămând și, nu în ultimul rând Mircea Dinescu, poetul care a câștigat pariul cu spectatorul de poezie.

Astăzi vor fi prezenți, ca noutăți în festival, Gabriel Chifu și Adrian Popescu, laureați ai Premiului Național de Poezie. Recitalurile de după-amiază vor fi susținute de Radu Florescu, Nichita Danilov, Ioana Diaconescu și Mircea Pop, pentru ca recitalurile extraordinare de poezie să-i aibă ca invitați pe spaniolul Josep Maria Sala-Valldaura și pe Adrian Popescu.

La Colegiul Național Emil Racoviță, alături de Marco Lucchesi, Mircea Dinescu, Weronika Lewandoska, Nichita Danilov, Vasile Burlui, am citit de asemenea poezie din cartea ”Cu patria în brațe”, din care mi-am selectat poemele pentru acest editorial:

 

Pe sub fustele tale de in

 

Voi fi lângă tine

fără ca tu să știi ce-nseamnă atingerea

voi fi atât de aproape

că umbra mea te-ar putea mângâia

ca o hârtie de glaspapir

rănindu-ți dorința de a mă simți

cum mai simți briza strecurându-se

pe sub fustele tale de in

 

nu sunt eu

e doar briza, care nu are mâini

doar briza care nu mă cunoaște

doar briza care nu are actele la ea

neputând fi legitimată

și poate de aceea eu, martorul

am fost obligat să-mi asum vina

de-a te fi mângâiat imaginar

pe glezne

sau pe coapse sau pe…

(interzis la această oră de spus)

 

voi fi atât de aproape

că umbra mea te-ar putea mângâia

ca o hârtie de glaspapir

iar tu să-mi declari

cât de mult te farmecă briza.

 

Lumea cuvintelor interzise

 

Vin din lumea cuvintelor interzise,

închise în frica de lumină

de a nu face victime colaterale…

 

cruce, biserică, frig, Dumnezeu

înger, foamete, Rege

și multe alte substantive comune și proprii

erau scoase din uzul poemelor

scăpate în libertate

cum mai erau scăpați fugarii

dincolo de porțile lagărului

 

trăiam în țara cuvintelor interzise

în miezul cursei printre jaloane

nu aveam voie să fiu ceea ce visam

cum nu aveam voie să-mi port visul de lesă

prin parcurile publice

 

despletite de sensuri

cuvintele

astfel chiluge

semănau cu capetele rase

ale condamnaților

cu ochii legați

cu spatele lipit de zidurile

obișnuite cu moartea

 

până când am deschis ochii

și am văzut porumbelul

care stăpânește zborul

și cerul

și dreptul de a fi solia de pace

 

sub astfel de aripi am regăsit cuvintele

pregătite să-nvie: ”Pe mine, mie redă-mă!”

 

Dumnezeu ascuns după perdele

 

Biserica a fost obligată

să nu-și arate crucea

cum nici omului de rând

nu i s-a arătat

rugăciunea decât pe sub masă

 

aveam un Dumnezeu

ascuns după perdele

și îngenunchierea mascată

de iluzoria durere de șale

 

într-o astfel de stare

îngerul păzitor ținea de șase

între două strigături

înspre Cel de Sus

făcându-se astfel voia Lui

de a nu fi uitat

la flacăra

tot timpul aprinsă a credinței

fie și pe vreme de

candelă ascunsă

în spatele fumului gros

de trabuc cubanez.

ADI CRISTI