24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Pe când Natura se burzuluiește în spațiul firesc iernii, agresiv prin structura anotimpului, cu căderi masive de zăpadă, geruri și celelalte condimente cu care iarna nu ezită să ne scoată din lâncezeală, protestele din stradă nu se lasă intimidate, degenerând în agresivități gratuite, din ce în ce mai periculoase pentru mersul firesc al timpului prezent.
Strada a luat foc. Organele de ordine sunt împinse la acte de violență, pentru a stăpânii încercările de escaladare a liniștii publice. Din nou constatăm că strada este blocată, ocupată de o mulțime furioasă, din ce în ce mai violentă, care nu dorește să vorbească în numele organizatorilor. Din nou se merge pe marota anonimatului, în care lipsa de răspundere se dorește a fi ”cheie succesului”, singura șansă a infractorilor, a lașilor care evită să-și asume protestul dus până la capăt, cu nume și prenume. Dacă tot se cred a fi apostolii dreptății, dacă tot doresc să schimbe lucrurile în țară, atunci ar trebui să folosească căile pe care legea le pune la dispoziția unor astfel de oameni activi, atenți și dornici de a participa la salvgardarea cuceririlor de până acum ale democrației.
Instabilitatea politică de care se face vinovat Liviu Dragnea, liderul PSD, cel care nu a reușit încă să-și liniștească orgoliile și patimile sale de om fără noroc, care nu a prins oră cel puțin de prim ministru la Palatul Victoria. Doar o oră să-și treacă și el un astfel de moft în CV-ul său de partid și de stat. Cu toate acestea urgiile destinului, care tot încearcă să-l țină în banca sa, nu reușesc decât să învrăjbească lumea, țara, poporul, divizat și fracturat în fel de fel de aberații sau de considerente logice, greu de susținut într-o așa de mare hărmălaie. Țara, cu sau fără observația noastră, se află pe buza prăpastiei anarhiei. Fiecare face ce vrea. Ocupă strada, se îmbrâncește cu jandarmii, urlă și scoate arma din rucsac, chiar dacă aceasta se demonstrează a fi, în cele din urmă, de jucărie.
Mulțimea devine din ce în ce mai agitată, din ce în ce mai nervoasă. Totul se inflamează și gălăgia susține un fond de hărmălaie, de buluceală din care nu se mai poate ieși decât prin violență, prin atacuri grobiene asupra jandarmilor, singurii care încearcă să mențină ordinea, să protejeze dreptul fiecărui cetățean de a protesta în condițiile legii, fără violență, pașnic, cu acea responsabilitate asumată prin personalizarea protestului.
PSD, partidul care ar trebui să-și asume imediat această stare de a lăsa oamenii ieșiți în stradă să se lupte cu jandarmii, să atenteze la încălcarea legilor, ocupând partea carosabilă a unui bulevard principal al Capitalei, își ascunde capul ca struțul în nisip, inventându-și alte și alte treburi, care să-l țină ocupat, să nu fie în stare să își arate fermitatea în astfel de reacții, care tergiversate duc la escaladarea conflictelor majore.
Din interiorul protestatarilor oamenii de ordine au reușit să izoleze o serie de infractori care aveau la ei tot felul de arme albe, letale cu ajutorul cărora s-ar fi putut produce inevitabile tragedii.
Tot la nivel de tragedie pot fi trecute și partidele politice din opoziție care nu au ezitat să se amestece, stupid, în această ciorbă ce se dorește a fi ”o reacție firească a oamenilor nemulțumiți de cea ce se întâmplă astăzi n țară”.
Țara împlinește un an de când legea este supusă sfidării ”ieșirilor neautorizate în stradă”, construindu-se o pseudo-axiomă privind protestul spontan, chiar dacă această spontaneitate este un programată cu o săptămână cel puțin înainte (sic!).
În tot acest timp liderii PNL, USR, PMP postează pe site-urile de socializare tot felul de îndemnuri adresate membrilor și simpatizanților lor să iasă în stradă, să pună umărul la marea brambureală astfel creată.
Evident că acest tip de agitație face rău tuturor. Pe de o parte face rău opoziție pe care o disponibilizează și mai mult, aducând-o la limita de vizibilitate, face rău societății civile care își pierde din atractivitate atâta timp cât joacă cu cărțile infractorilor, face rău guvernanților care în loc să reușească să gestioneze conform legii acest tip de proteste se complace în a închide ochii sau a traversa vis a vis de ceea ce se întâmplă în stradă.
Mai mult se încearcă motivarea lipsei de autorizații pentru a protesta în stradă, precum că nici în decembrie 1989 nu a fost necesar să se obțină o autorizație de revoluție. Nici acum nu este nevoie de autorizație de revoluție, dar este necesară autorizația pentru a protesta în spațiile publice.
ADI CRISTI
