CE MAI URMEAZĂ…

O nouă dezvăluire care scurtcircuitează spațiul public vine să mai confirme o spusă a mass media, din vremea când Traian Băsescu era și președinte și jucător și sforar calificat (pentru marionetele sale, pe are le-a menținut în funcție doar atât cât s-a putut servi de ele). Pentru cititorul de presă sau cel care accepta să fie informat prin mass media, în general, nu mai este un secret sau o noutate că anumiți băsiști europenizați nu și-au precupețit nici un efort să scuipe pe România, atâta timp cât la putere erau dușmanii lor politici, aceeași pentru care Ludovic Orban nu a ezitat să declanșeze acum jihadul liberal, cu îndemnul explicit și ferm: ”Dați-le la cap tuturor pesediștilor!”

Mănușa de oțel, cu autorul căreia Traian Băsescu a lovit în mutrele celor din Paramentul European și mai ales a celor din Comisia Europeană, a fost și încă mai este Monica Macovei. După ce a distrus justiția din România (implicând din nou omul politici în Justiție)  europarlamentarul Monica Macovei, ales pe listele de atunci ale PDL, continuă să scuipe peste România cu tot felul de dejecții, care mai de care mai scârboase și mai otrăvitoare, reușind să mutileze imaginea țării, care i-a dat o mamă și un tată, care a hrănit-o cu lapte și miere, fără a reuși să-i insufle un minim de sentiment patriotic, atât cât să-i crească (dacă nu adulația, cel puțin respectul față de țara în care s-a născut), cel puțin bunul simț care ar fi trebuit să-i ofere șansa de a se simți român în orice împrejurare, mai ales dacă viața i-a oferit șansa de a fi o persoană reprezentativă, care ar putea să ajute România și nicidecum să o acopere de rahat, așa cum nu ezită această femeie să facă. A avortat România în piața publică a Europei, fără jenă, fără minima responsabilitate care ar trebui să-i dea jos pantalonii (folosiți de Monica pentru a fi un acoperit infiltrat în mecanismele europene) și să-i arate că este femeie, potențială mamă, ce nu ar trebui să-și bată joc de celelalte femeie ale țării, care nutresc dacă nu sentimente de mândrie, atunci o grijă de mamă asupra țării în care le-a fost dat să se nască, iar unele din ele să nască. Pe noi, Dumnezeu ne-a ferit ca ciudățenia despre care suntem nevoiți să vorbim să fie și mamă. A lăsat-o în durerea sau bucuria ei de a naște doar ură și dezbinare, doar mizerie și minciună rostită cu patimă și o aleasă suferință, astfel încât să devină credibilă. mult mai grav este că asistența în faţa căreia nu ezita să vorbească, a crezut-o, a luat de bune toate aiurelile fantasmagorice prezentat cu patos, cu suferința celui care știe că doar așa ar putea convinge, dându-se de ceasul morții, plângând soarta țărișoarei ei în care lupul a ajuns să intre în țarcul oilor, în timp ce ciobanii erau preocupați la alte manifestări cultural sportive, că de aceea colegii ei de băsesciadă au reușit să facă terenuri fotbal pe versanții munților patriei noastre în locul pădurilor de altă dată rase de pe suprafața pământului de prietenul popularilor europeni și ai lui Traian Băsescu, via Monica Macovei, austriacul Gerald Schweighofer, sosit în România în 2003 și care ur și simplu ne-a lăsat munții chilugi, iar pe târfa din povestea cu minciunile gogonate în pozițiile cele mai indecente posibile.

Comisia Europeană a devenit astfel acuzatorul de facto al României, emițând pretenții dinte cele mai bizare, evident la sugestia băsiștilor din 2012, astfel pentru a crea o atmosferă apăsătoare, plantând în opinia publică sentimentul că România este Raiul corupţilor, că aici, în spațiul mioritic, s-a născut corupția pe pământ. Și, uite așa, s-a produs cea mai mare atrocitate europeană semnată de fostul secretar general al Comisiei Europene, Catherine Day.

Este vorba despre un document din 10 octombrie 2012, adresat Guvernului României, care prezintă o listă de 21 de cerinţe ale Comisiei Europene în legătură cu MCV.

”Oferiţi-ne fişele detaliate pentru fiecare dintre cazurile la care facem referire la punctul 48 din chestionarul 1 care au fost trimise în instanţă anul în 2008 sau înainte şi care încă nu au primit o decizie finală. Cu privire la fiecare caz, enumeraţi etapele evoluţiei la fiecare termen de judecată şi motivul oferit pentru orice amânare. (…) Puneţi-ne la dispoziţie o listă de cazuri de corupţie care să implice persoane care deţin funcţii la nivel înalt sau care au deţinut în Guvern sau Parlament, primării sau consilii judeţene, care au fost trimise în judecată, începând cu anul 2007. În fiecare caz, prezentaţi detaliat calitatea inculpatului, natura acuzaţiei, data când a început ancheta”.

Reacția inițială a Guvernului Românii a fost firească, provocându-l să ia următoarea poziție:

”Guvernul va transmite Comisiei Europene o adresă în care cere lămuriri despre posibile ingerinţe în Justiţie, după ce un document din 2012, privind MCV, avea şi o listă de persoane cu probleme penale”.

Bâlbâieli, bulibășeli și multă, multă mizerie, în timp ce actualitatea românească dă semne de prăbușire totală. Ce mai urmează?!

ADI CRISTI