SOARELE ȘI FURTUNA DE IULIE

Nici luna iulie nu a fost o lună  care să ne fi dat speranțe că suntem pe drumul cel bun. Suntem nevoiți să ne luptăm nu cu Liviu Dragnea, nu cu Klaus Werner Iohannis sau, mai nou, cu Laura Codruța Kovesi, cât mai ales cu Buletinul Meteo. Acesta din urmă a devenit în ultimul timp adversarul pe care nu poate să-l învingă nimeni. Nimeni nu se mai încăpățânează să se considere mai puternic decât Natura. Mai marii noștri conducători au înțeles că acolo unde acționează viitura, capul lor trebuie să fie plecat, interesul pentru a îmbărbăta suferinzii devine maxim și cât mai apopiat de tonalitatea condescendenței, a umanului. Evident că au de câștigat în aceste situații de bandajat suferința existențială doar cei care decid împărțirea resurselor, deci vorbim despre cei aflați la putere. Aceștia sunt fericiții câștigători, cei care nu au fost nevoiți decât să-și îmbrace mina compătimitorului, a celui îngrijorat și mai ales dispus să-l ajute pe cel căzut în necaz. O astfel de situație nu te trimite în piețele publice ale orașelor, nu te dă pe mâna lui #rezist, cât mai ales te pune față în față cu durerea nemărginită a pierderii agoniselei după o viață de om, în câteva minute de năucire, de revărsare de puhoaie, de amestecătură greu de explicat a apelor cu avuția nefericiților peste care s-au abătut puhoaiele.

În spațiul politic nu avea să se întâmple altceva dacă continuăm să credem că imaginea clasei politice nu poate fi alta decât aceea sugerată după chipul și asemănarea alegătorului. Continuăm să fim corectați în orice încercare de-a noastră de a evada din această logică, tocmai de această amprentă inconfundabilă cu descendență directă din Biblie, atunci când încercăm să ne păstrăm legătura dintre noi și Tatăl Nostru, noi fiind de fapt născuți după chipul și asemănarea Lui. Aceasta ar putea să fie, într-adevăr, ”latura pământeană” a lui Iisus Hristros, Fiul lui Dumnezeu. Când încercăm să ne raportăm la însuși Dumnezeu, cel care și-a delegat atribuțiile de Tată al Nostru, Fiului Său, cel care nu ne este străin nouă, El având o viață pământeană, el cunocându-ne la noi acasă, El fiind de fapt este drumul cel mai scurt de la noi la Dumnezeu. Este necesară această lămurire, pentru că am ajuns deja în situația de a înălța rugăciuni fierbinți Celui de Sus, atâta timp cât nimic de aici, de Jos, nu ne mai ajută, nu mai reușim să ne descurcăm singuri, să vedem care este calea cea dreaptă după ce puhoaiele au reușit să rostogolească totul peste noi și noi peste nebunia care s-a instaurat sub formă de haos.

Liberalii lui Ludovic Orban încep să se miște asemenea muștelor decapitate, cu un Vasile Blaga care s-a trezit că este timpul să dea o ”La mine, adunarea!”, doar așa, să mai verifice domnia sa dacă mai are sau nu audiență în rândul foștilor săi colegi portocalii, din care scoțându-se tot roșul, au ajuns galbeni de-a binele, fără însă ca această culoare politică să-i identifice cu liberalii europeni, atâta timp cât ei, de pe timpul lui Traian Băsescu, deveniseră populari europeni. Mărețul PNL a rămas doar cu numele principalul partid de opoziție, chiar și așa, fiind singurul partid de opoziție, care încă se mai vede peste pragul de 5%, el tot singur rămâne, neputând să fie amestecat cu un alt caragioslâc, numit USR, ”uniune de pompieri”, mai mult decât o uniune politică, atâta timp cât rostul ei declarat este acela de a salva România de la înec, din foc, de pe străzile țării sau să o salveze pur și simplu din calea răutăților și a răufăcătorilor. Poate de aceea USR se gândește să o aducă pe calul alb, în fruntea mânuitorilor de pancarde calificați, pe Laura Codruța Kovesi, după ce aceasta a fost dată afară din fruntea DNA, pe motiv de proasta manageriere a activității Direcției Naționale Anticorupție, direcția specializată cu lupta împotriva corupției, dar care, în timpul mandatului Laura Codruța Kovesi, s-a ocupat cu dezvoltarea în regim oneros a poliției politice pusă să regleze supapele cu ajutorul cărora să reușească să susțină în activitate doar acele forțe politice care lucrau în interesul celor care dictau drumul și calea de urmat.

Luna iulie nu poate să își inducă o altfel de stare, atâta timp cât soarele de dimineață riscă să se stingă în furtuna de seară.

ADI CRISTI