24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
În timp ce pe cerul patriei noastre, liber și nestăpânit decât de păsări, rușii nu au ezitat în ultimul timp să mai scape o aripă deasupra teritoriului nostru, pe treptele Curții de Apel din București din nou o serie de magistrați certați cu legea au pus de un ”protest spontan”, evident fără autorizație. Cum să mai ai încredere într-o așa justiție? Evident că, Procurorul General al României, Augurtin Lazăr tot timpul a râs mânzește și complice, pentru acest tip de demonstrație în forță, în timp ce o altă ciudățenie a justiției postdecembriste, numitul Cristi Danileţ nu a ezitat să fie și mai grobian (atât în exprimare cât și în comportament) ameninţând chiar cu ceea ce un magistrat nu poate să facă, grevă! De fapt, revolta magistraților se sprijină de un adevăr valabil ambelor părți. Ei acuză lipsa de independență, creată de modificările legilor justiției. De fapt, această acuză, din punctul lor de vedere, se referă la lipsa independenței magistraților față de lege, mai precis (sic!) Obișnuiți în ultimul deceniu să calce în picioare orice prevedere legală, să-și motiveze rechizitoriile sau unele soluții date de instanța supremă doar prin forțarea legii, prin ignorarea acesteia, atunci când nu reușea să se suprapună peste interesele dictate de anumite comandamente (se poate citi și protocoale secrete), astăzi magistrații virusați protestează, nu doar pentru că au pierdut pleașca din mână, cât mai ales pentru trista perspectivă ce-i așteaptă, atunci când, iată, încep să se audă dangăte de clopot sinistru deasupra carierei lor de magistrați, de oameni care au jurat strâmb în momentul în care președintele țării le-a semnat decretul de investitură. De fapt, ei au jurat pentru lege și pentru țară și nicidecum pentru interesele președintelui, cel care numindu-se Traian Băsescu, de exemplu, nu a ezitat niciodată să le amintească faptul că el i-a numit magistrați și drept urmare: ”eu te-am făcut, eu te omor”, cum mai era această vorbă prin satele românești, atunci când un părinte venit acasă obosit de la câmp, supărat pe năzbâtiile odraslelor sale, încerca să le ”sperie de moarte”, dorind o grabnică cumințire. Vorba vine. Doar că, în cazul magistraților, s-a mers mult prea departe. Parte din ei, constituiţi în angrenajul ”statului paralel”, cel care și-a asumat gestionarea puterii într-un mod netransparent, prin boicot subteran, prin construirea unor mecanisme și trasee paralele cu cele conferite de lege, au reușit să arunce în aer nu numai încrederea în Justiție, cât mai ales orice urmă de independenţă a justiție, atacată după formula hoţului care fuge în fruntea poporului, strigând: ”Săriți, prindeți hoțul!” S-a ajuns astăzi ca poporul să înceapă să deschidă ochii și să înțeleagă ceea ce ochii săi aveau să privească ”negru pe alb”. Să înțeleagă neînțelesul, ceea ce nu poate fi crezut, ceea ce ne duce din nou în fața inexplicabilului, absurdului. Suntem puși în fața adevăratelor afirmații doar dacă ne situăm în poziția bună, de partea legii și nicidecum a interpretărilor acesteia, din perspectiva pretinsei independenţe a justiției, folosită în exclusivitate pentru a păstra fărădelegea sub formă de salvare, de valoare ce trebuie apărată cu orice chip. Exact ca în discursul Laurei Codruța Kovesi, care tot repeta ca pe o rugăciune de seară: ”Noi suntem DNA!” Ceea ce , în condiții normale de legalitate, nu i-a ajuta la nimic. Și ce dacă ea sau Portocală, Uncheșelu sau un alt ”decapator” de destine sunt DNA? Ei și, la ce le-a ajutat această formulă protectoare?! Evident că răul iese la suprafață, adevărul nu poate fi sugrumat nici măcar de ciudatul judecător Cristi Danileț, cel care nu a ezitat să amenințe ca un veritabil pacient de Bălăceanca: „Ministrul Justiţiei nu a dat niciun răspuns şi nu doreşte să se întâlnească cu magistraţii. Avem deja două legi ale justiţiei intrate în vigoare, a treia este la CCR. Aceste lucruri încalcă independenţa Justiţiei. Vom ajunge în Bucureşti, pe treptele Curţii de Apel. Vor fi reprezentanţi din fiecare judeţ. Am aşteptat ca Ministrul Justiţiei să ne răspundă la scrisoarea deschisă pe care am formulat-o. Măsură extremă: încetarea activităţii, dar acest lucru se va decide în aceste zile„.
Istoria acestui exponent al magistraturii post-decembriste, încadrat mai mult sub genericul ”Nu faceți ca el” are un trecut dezarmant, dar vizibil, construit sub aburul ”pacientei” Monica Macovei, una dintre cele mai perfide și mai diabolice prezențe pe scena politică europeană, de la înălțimea căreia nu a ezitat și nu ezită nici azi să scuipe în cap România, cu scârbă și amărăciune.
ADI CRISTI
