Hărțuirea în direct în spațiile publice ale anumitor demnitari a devenit o practică pe care și-o asumă protestatarii #rezist fără nici o jenă, dar și fără nici o opoziție din partea organelor de ordine plătite din bani publici pentru a asigura sigurAnța cetățeanului și liniștea publică. Formula cu liniștea publică, chiar dacă pare să aibă puternice reminiscențe ale interdicțiilor comuniste, ea face parte dintr-un cod al bunelor maniere, dacă prin el înțelegem să nu deranjăm pe cel de lângă noi sau mai precis să ținem cont că nu tot ceea ce facem noi este și pe placul și înțelesul aproapelui nostru. Există din vechime, de pe timpul lui Seneca, o atenționare în acest sens care ne spune că ”ceea ce nu oprește legea, oprește bunul simț”.
Aceasta este rana pe care ar trebui să punem degetul. Rana ce ar trebui (și prin durerea provocată) să ne mențină treji, să ne facă să conștientizăm că lipsa bunului simț poate echivala cu pierderea echilibrului, cu prăbușirea inevitabilă în abisul anarhiei. Fără bun simț riscăm să fim debusolați, dezarticulați, dezmembrați, risipiți de prăbușirea coloanei vertebrale, întinși pe pământ, contorsionaţi, în acea zbatere fără putința de a ne mai aduna, de a ne mai ridica în picioare, de a ne mai privi în ochi. Din această poziție nu putem să emanăm decât ură și sete crâncenă de agresivitate, violență și atac necontrolat, crezând că dreptul nostru de a ne manifesta liber ne absolvă de orice lovitură sub centură, pe care nu ezităm să o practicăm în numele libertății de exprimare. Avem dreptul constituțional de a avea opinii, de a ni le exprima public.
Articolul 30 devine astfel un sistem credibil de referință asupra a tot ceea ce înseamnă dreptul la opinie și la a ne face publice aceste opinii, este adevărat, în anumite condiții despre care #rezist nu numai că nu spune ceva, dar le ignoră cu de la sine putere, exact cum și oamenii legii au reușit să-și creeze un comportament paralel cu prevederile legale, pe care ei erau primii chemați să le țină sub protecție. Citiți și țineți minte. Citiți și învățați fie prin silabisire, fie prin raportarea imediată la exemplele personale, cele opt aliniate ale acestui articol din Constituia României, Libertatea de Exprimare, Articolul 30:
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Ce ar trebui să înțeleagă organul de ordine din aliniatele subliniate de noi? Că ceea ce presa a difuzat, de exemplu, din întâmplarea cu Valer Dorneanu, preşedintele Curții Constituţionale a României (agresat verbal în momentul în care intra în blocul în care locuia, de către reprezentanți ai #rezist, violenţi și impertinenți, fără nici o scuză) constituie un motiv imediat de a aplica legea, de a-i strânge de pe străzi și de a-i face contribuabili responsabili, prin cuantumul unor amenzii usturătoare, care să le trezească conștiința faptelor lor reprobabile, intrate în conflict direct, iată cu aliniatul 6, art.30 Constituția României privind prejudicierea demnității, onoarei, vieţii particulare a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Conflictul poate fi extins și la prevederea aliniatului 7 al aceluiași articol 30, dacă aducem în discuție modalitatea prin care #rezist încearcă de aproape doi ani să câștige audienţă prin acțiuni ce duc în derizoriu întreaga construcție a democrației reprezentative de până acum. Vorbim astfel despre defăimarea ţării şi a naţiunii, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Acestea sunt faptele față de care organul de ordine este timorat și nu vrea să acționeze, arătând cu degetul înspre procurorii militari, cei care au reușit să deturneze calitatea jandarmilor, de exemplu, din victime în agresori! Suntem demni de milă!
ADI CRISTI