Muzeul Național al Literaturii Române vă invită joi, 27 septembrie 2018, de la ora 19.00, în Grădina MNLR din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe), la o dublă lansare. De carte, „Cu lupii laolaltă”, și de album, „Bezna 2”, semnate Adrian Bezna. Invitații săi sunt Andrei Novac, Cristi Dumitrașcu și Mircea Vanca. De asemenea, la lansare va participa și Adrian V. Mărgineanu.

Născut la Baia Mare în iarna anului 1968, chiar de Sfântul Nicolae, la trei minute după miezul nopții, Adrian Bezna a învățat să cânte la chitară în școala generală de la fetele din grupul folk al școlii. A fost membru în câteva trupe de muzică rock, cele mai reprezentative fiind Rebeca și Teuton. În anul 2002 a avut prima prezentare a conceptului „Cu lupii laolaltă”, constând în lansarea unei „expoziții de poezie” scrise pe lucrări în acuarelă, mai precis 25 de lucrări în colaborare cu un prieten artist din Piatra Neamț. Din 2007, la invitația lui Cristi Buică, a intrat în familia Taberei de Folk de la Calafat, pe care o regăsește de atunci în fiecare an între 1-9 august. Aici a învățat lecția despre prietenie de la Oameni de spirit și muzică adevărată precum Sorin Minghiat, Doru Stănculescu, Cristi Buică, Cristi Corcioveanu, Dan Vană, Ovidiu Mihăilescu, Emeric Imre, Tatiana Stepa, Mircea Baniciu.

Atent la ceea ce îndeobște este numită poezie, Adrian Bezna a lansat primul volum de poezii intitulat „Cu lupii laolaltă”, o carte în care poezia şi fotografiile semnate de George Grădinaru se întretaie şi se completează reciproc.

„Poezia e o stare de lumină. O stare de oameni, pentru că nu scrii pentru stânci. Scrii pentru oameni. Poezia mea o poezie simplă, pe care am scris-o când m-am julit la genunchiul sufletului, precum copiii care se lovesc în joacă, dar nu se opresc, ci se joacă mai departe”, mărturisea artistul într-un interviu.

Albumul „Adrian Bezna 2. Cu lupii laolaltă” a fost orchestrat de Eugen Mihăescu, de la trupa Krypton, şi este presărat cu poezii semnate Adrian Bezna, interpretate de el, alături de Cristian Pustai şi Dan Ilcuş. „Am vrut un album care să fie viu, să recite alţii din mine aşa cum au înţeles ei şi au simţit. De altfel, cel care recită sau îţi citeşte poezia, tot pe tine te simte, dar te trece prin filtrul lui. O să urmeze şi alte albume, până când termin tot curcubeul din mine”.