24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Mai iese din noi un an
ca o naștere grea, sângerândă…
Privesc orizontul – o linie în palmă
și vreau să-nțeleg până unde ajunge
viața petrecută spre moarte.
Nu ne cunoaștem venirea, dar nici plecarea
de parcă am fi alții decât cei care ne ținem de mână
a îmbărbătare
la trecerea dinspre noapte spre ziuă
căci fiecare început are o nopate
care se termină în diminețile zilei
povestea începând să ne adune…
De fiecare dată există un an care trece
și unul pregătit să sosească
un fel de intersecție
a celui care plecă cu cel care vine
o stea lovită în plin
de vârsta ieșită la suprafață
Mai bătrâni cu un an începem să fim
când partea noastră devine mai multă
decât partea rămasă în afară
Ajungem să fim mai subțiri decât firul de păianjen
țesut sub formă de plasă
în care nu mai suntem pradă
ci pur și simplu ne simțim în hamacul
viselor rămase afară
Mai trece un an
și începe să ne doară trecerea
ne doare din ce în ce mai tare așteptarea
după ce am spus tot ceea ce era de spus
după ce am făcut tot ceea ce era de făcut
Doar cu ochii rezemați de nemișcatul punct
încercăm să mutăm Universul
să mărim locul în care ne vom săpa veșnicia
ultima adresă cu parcelă și rânduri precise
locul plin de verdeață
unde durere și întristare nu este
decât în ochii celor rămași să ne plângă…
Stau la geam și privesc cum anul vechi îngenunchează
și se roagă pentru cele 365 de zile ale sale trecute
iar următorul an bate din călcâie
să-și probeze stelele și nechezatul nerăbdător
Stau și mă ridic deasupra lucrurilor
asemenea unui șaman, asemenea unui descălecător
de ultime secunde rămase până la ultimul gong
din care începe Noul An cu sărutarea din oficiu.
La Mulți Ani viață, Plecăciuni morții care ne urmează!
ADI CRISTI
