Scena Politică românească este din ce în ce mai fierbinte. Tot felul de ”întâmplări incredibile” vin să completeze tensiunea incandescentă a ceea ce ne este servit sub formă de actualitate la zi, sugerându-ne că așa este bine să se întâmple, Tot ce ne înconjoară face parte din voința noastră, din starea de normalitate. Cu toate acestea, nimic din ce ni se întâmplă nu este normal. Nimic din ce avem de înfruntat nu face parte din voința fiecăruia de a ieși victorioși.
Ierarhiile nu durează mai mult decât ar putea să reziste o iluzie, chiar și numai pentru că, am fost obișnuiți (dacă nu chiar obligați) să ne hrănim cu iluzii, în timp ce ni se preda cursul ”Învățați democrația fără profesor”, din alergare! Obsesia rămânerii în urma altor țări era presantă și greu de suportat: ”Cum să fim noi, poporul ales, cel din urmă”?
Putem să constatăm că, de 30 de ani românii au fost scoși în stradă de nevoi, de neîncredere, de batjocură, de inexplicabilul vieții, pe care au fost obligați să o ducă. Rare au fost ocaziile în care românii au ieșit în stradă să se bucure. Iată de ce presiunea protestului stradal devine mai puternică decât orice alt îndemn, decât orice altă încercare de a manipula masele în slujba unei idei politice, de regulă.
Starea națiunii este o cauză mult prea abstractă pentru ca cineva să reușească să înțeleagă ce se întâmplă cu noi, ca popor, cu noi, ca țară, cu noi, ca indivizi pentru care ideea de responsabilitate este la fel de ștearsă precum ne sunt amintirile despre ce am fost și ce am ajuns. Extensia cu ce vom fi devine una greu de intuit, mai greu de imaginat, cu atât mai mult cu cât, demonstrăm că nu suntem în stare să ne înțelegem prezentul, fără a ne mai gândi la viitorul, fie el și cel imediat.
Idolul oamenilor demni, simpli și onești, răbdători și ușor de convins, beneficiarii moștenirii nealterate a bunului simț genetic, s-a prăbușit, transformând-o pe Laura Codruța Kovesi în ceva de neînțeles. Ca și cum din personajul pozitiv al basmelor, cel care se luptă cu ”balaurii corupției”, a fost pus în situația de a-și descoperi adevărata față, de a ieși de sub masa super eroinei Xena-Prințesa Războinică, pentru a se prezenta idolilor ei cu adevărata față a nimicniciei, a omului corupt, plin de interese meschine, cel care nu a ezitat, pentru a ei mărire, să măcelărească destine de oameni nevinovați, dar incomozi, trimițându-i în pușcăriile regimului falsificat de puterea celui care decide, acelui care pe nedrept a dorit (și a reușit) să fie deasupra legii.
Pe fondul acestei dezbateri publice, paralelă cu dezbaterea politică, cetățeanul s-a lăsat prins în iureșul provocat de șocul dezvăluirilor, ce o aruncă pe Laura Codruța Kovesi în epicentrul fărădelegilor, transformând-o ”peste noapte” în acel personaj împotriva căruia ea însăși a luptat pe când conducea Direcția Națională Anticorupţie sau chiar Parchetul General.
Țara se pregătește, cu sau fără voia ei, de un prim an electoral, pe parcursul căruia se vor desfășura Alegerile pentru Parlamentul European (în luna mai 2019) și Alegerile prezidenţiale, (în luna noiembrie sau decembrie 2019).
Institutele de sondare a opiniei publice nu au cum să ignore astfel de evenimente, drept pentru care nu ezită să purceadă la drum, chiar dacă pulsul pe care acestea îl iau azi masei electorale a țării nu poate fi decât unul de moment, de etapă de parcurs, unul care să provoace partidele la scrierea unor strategii electorale cât mai realiste, care în final ar fi benefice prin corecțiile asumate.
Astfel, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri europarlamentare, încearcă de această data Centrul de Sociologie Urbana și Regională (CURS) să ne prezinte posibila situație de la urne: PSD-ul continuă să domine scena politică cu 32%, urmat la distanță de PNL cu 22%, ALDE și Pro România cu câte 9%, USR cu 8%. Urmează un pluton de partide cu cifre egale UDMR, PMP și PLUS cu câte 5%.
Sondajul a fost realizat în perioada 21 ianuarie – 6 februarie pe un eșantion național de 1067 de persoane la domiciliul respondenților.
Recentul sondaj realizat de IMAS vedea în PSD un câștigător al alegerilor parlamentare europene cu 24% și un ocupant al locului II, un PNL cu 22% (sic!) Dacă celelalte partide își păstrează scorul în limita marjei de eroare credibile (de până la 3,1%), lupta la vârf se transformă într-o luptă a manipulărilor greu de motivat, dar nu imposibil de justificat, acum când încă mai funcționează (la nivel mondial chiar) cauțiunea abaterilor de la realitate, dictate de miza electorală. Mult mai interesant devine sondajul ”la prezidențiale” unde procentele încep să contureze deja direcții greu de ignorat.
Astfel, ”dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri prezidențiale pe cine ați vota ca președinte al țării?” Klaus Werner Iohannis – 41%, Călin Popescu Tăriceanu – 21%, Liviu Dragnea – 17%, Dacian Cioloș – 9%, Dan Barna – 4%.
Aparenta distanță semnificativă pe care o are KWI, de 20 de procente față de următorul urmăritor, devine aproape nesemnificativă dacă PSD și ALDE vor conștientiza că doar împreună ar putea să învingă și la prezidențiale, totalizând 38%, ceea ce îi înscrie în marja de eroare de 3%! Dar o astfel de dezbatere cu siguranță că va fi analizată și aprofundată în zilele următoare.
ADI CRISTI