CAPITALA POEZIEI MONDIALE

Ieri, la Iași, a început ce-a de-a șasea ediție a Festivalului Internațional ”Poezia la Iași”. De această data, 72 de poeți din 22 de țări au ajuns în cetatea culturii române oferind sufletului sensibil al iubitorului de poezie șansa de a atinge cu mâna și cu urechea o mare parte a valorilor liricii mondiale. Din Canada, Mexic, Cuba și până în China, Taiwan, ieșeanului are șansa de a simți în fața ochilor săi nemurirea versului, dar și topirea poetului, asemenea unei lumânări,valoroasă nu prin producția de ceară topită, cât mai ales prin lumina care o propagă în universal supus cercetării, dar și tăcerii profunde a liniștii care urmează de fiecare data sfârșitului de poem.
Lecturile publice, în această săptămână de vrajă totală, au acest rol de a da voie locuitorului pașnic al Capitalei Culturii Naționale să simtă pe îndelete fiorul intraductibil al poeziei, ce reuşeşte să se strecoare pașnic printre ferestrele larg deschise ale sufletului dedat poeziei, ale celui deschis să fie împreună, să se apropie până la contopire de aproapele său. Poezia, în special, și arta în general au această capacitate de a ne ține legați, de a ne defini împreună starea de coabitare, într-o pornire voluntară, comună tutor celor care văd în comunitate nu un acoperiș, nu un pat sau o masa, cât mai ales văd provocarea de a ne înțelege, provocarea de a da voie sentimentului să circule liber și neîngrădit, astfel încât să reușim să construim împreună o lume pe placul și pe înțelesul nostru și nu doar al meu sau al tău. Împreună trebuie să articuleze muzica libertății, muzica învingătorului, fără ca aceasta să aibă rezonanțe greşite, false ale zgomotului făcut de un eventual călcâi pus pe aorta învinsului. Putem sau ar trebui să putem să trăim fără învingători și fără învinși, atâta timp cât ambele părți fac parte din aceeași echipă, slujind aceleași interese, aceleași proiecte și programe ce au ca scop final creşterea bunăstării poporului, creșterea nivelului de trai și după raportarea la ”cap de locuitor”.
Festivalul Internațional Poezia la Iași se dorește a fi, în primul rând, un motiv de întâlnire, de cunoaștere, de apropiere de cunoaștere, dialog, ascultare, tăcere, linişte, toate aflate sub semnul prieteniei. Pe teritoriul artei războaiele se duc cu florile transformate în gesturi, cuvinte, culori, sunete, atâta tip cât întrecerea, disputa, lupta este de fapt o adăugire, o completare, o suprapunere a valorilor pe același soclu al veșniciei. În arta adevărată nu există indivizi, singurătăţi neînțelese, atâta timp cât operăm în spațiul infinit, fără margini, teritoriu atotcuprinzător, în care nu există expresia ”am rămas pe dinafară”. Altfel, nu s-ar putea construi, nu s-ar putea crea. INcompatibilitatea descoperită într-o astfel de situație ar fi mai mult decât evidentă, ar fi năucitoare, greu de explicat, greu de tradus, greu de înțeles.
Mult mai superficială pare să fie viața de dinafara artei, de dinafara poeziei, atâta timp cât se creeză deja adevărate sincope de gust și de percepție a marii majorități a oamenilor politici, de exemplu, specimene mult prea agresive, mult prea vulgare, mult prea stăpâne pe situație, pentru a mai exersa dreptul de a se emoționa atunci când adierea de vară le răscolește privirea, oferind apusului șansa unui tablou spectaculos, cadru în care murmurul capătă valori superioare oricărei descrieri după natură.
La Iași, începând de ieri, timp de șapte zile, poezia își va intra în drepturile ei totale, oferind ieșenilor un motiv în plus de a simți că locuiesc în acest colt de Rai în care se întâmplă lucruri minunate, fiind invitat doar la a fi atent, cu sensibilitatea pusă în situația de a rezona cu frumosul, cu emoția și, nu în ultimul rând, cu nevoia de a înțelege de ce libertatea astfel asumată devine mult mai plăcută decât aceea fugărită stare de hăituială din formula ”care pe care”.
Am ajuns să constatăm că cel mai fidel aliat al sincerității este dreptul nostru inalienabil de a ne lua în seamă cu tot cu suflet, cu tot cu spirit, astfel încât să fim cât se poate de ancorați în visul ce ne călăuzește, în iubirea ce face din noi parte din partea împărtășită, fără de care nimic nu ar mai rezista vieții de zi cu zi, atâta timp cât viața de zi cu zi nu este doar poezie sau, spre amărăciunea noastră, nu este de loc poezie. Este timpul să ne punem în situația de a crea frumosul punându-l în postura de a ne ordona gesturile și mai ales destinul, rupându-l de vraja morții, păstrându-l în viață, în spațiul singurei lupte care contează și care are justificare, aceea de a învinge orice încercare de prăbuşire în abisul lucrurilor rele.
Poezia la Iași este o astfel de poartă, este o astfel de șansă, este calea cea dreaptă, pe care, iată, în fiecare an, numărul poeților importanți ajunși la Iași se înmulțește, depășind cifra de 500, în toți acești de până acum șase ani.
Trebuie să conturăm și un slogan al Poeziei la Iași, slogan ce nu poate fi altul decât ”Iașul – capitala poeziei mondiale” Nu este prea mult spus? Nu! Pe ce te bazezi? Urmăriți-ne și vă vom demonstra!
ADI CRISTI