24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Fibrilaţia atrială este cea mai comună tulburare de ritm a inimii, fiind o aritmie frecventă ce apare, în special, la persoanele în vârstă. În mod normal, bătăile inimii sunt ritmice. În fibrilaţia atrială semnale electrice anormale determină camerele superioare ale inimii, numite atrii, să tremure sau să fibrileze. O inimă aflată înfibrilaţie nu poate pompa tot atât de mult sânge ca una normală.
“Fibrilaţia atrială poate fi considerată o epidemie a secolului nostru. Asistăm la răspândirea acesteia la nivelul întregii populații și mai ales în unele categorii de bolnavi cu boli cardio-vasculare. Dacă privim cifrele prevalenței fibrilația atriale, numărul total al bolnavilor se ridică la peste 1,5 milioane în Europa. Dacă ne gândim la procente, este undeva la 2% față de populația totală a globului. Ajungem deci la cifre absolute îngrijorătoare. Rata apariției fibrilației atriale crește tot mai mult deoarece este legată de înaintarea în vârstă, iar populația globului tinde spre îmbătrânire”, a spus Prof.Univ. Dr. Cezar Macarie, medic primar cardiologInstitutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”. Fibrilaţia atrială creşte riscul pentru accidentul vascular cerebral. Inima în fibrilaţie face ca sângele să se acumuleze la nivelul atriilor, care poate avea ca rezultat formarea de cheaguri în atrii. Dacă inima pompează acest cheag în circulaţie, acesta poate ajunge la nivelul creierului, determinând producerea unui accident vascular cerebral.Fibrilaţia atrială este determinată de disfuncţii ale activităţi electrice ale inimi sau de boli care afectează miocardul (muşchiul inimii) sau suprasolicită inima: hipertensiune arterială, afecţiuni ale coronarelor şi infarct miocardic acut, insuficienţă cardiacă, afecţiuni ale valvelor inimii, cardiomiopatii, miocardite, boala reumatismală cardiacă, boli congenitale ale inimii, pericardite şi endocardite.
Principala complicaţie a acestei tulburări de ritm este embolia arterială
Fibrilaţia atrială este o tulburare de ritm cardiac care provoacă bătăi neregulate şi rapide ale inimii. Aceasta tulburare de ritm poate fi permanentă sau poate apărea în accese paroxistice care pot fi reduse spontan sau cu tratament. Fibrilaţia atrială beneficiază de multiple tratamente de prevenire a complicaţiilor, de restabilire a ritmului cardiac normal.atrial-fibrillation.Principala complicaţie a acestei tulburări de ritm este embolia arterială. Ce înseamnă aceasta ? Fibrilaţia atrială favorizează formarea de de cheaguri de sânge în inima care pot migra în vaselele de sânge care iriga creierul şi să provoace un accident vascular cerebral.Fibrilaţia atrială diminuează capacitatea de funcţionare a inimii care-şi efectuează cu dificultate munca de pompă, astfel simptomele pacientului cu fibrilaţie atrială pot include : oboseala, sufocare la efort , palpitaţii. Există persoane cu fibrilaţie atrială care nu simt deloc prezenta aritmiei însă riscul de embolii şi implicit de accident vascular cerebral este acelaşi, de aceea trebuie început rapid tratamentul anticoagulant. Pacienţii complet asimptomatici acceptă cu greu spitalizarea şi iniţierea tratamentului care-i protejează de complicaţii.
Primul episod de fibrilaţie atrială
Descoperirea fibrilaţiei atriale necesită o evaluare a stării de sănătate care include : consult cardiologic, electrocardiograma, analize de sânge, şi o ecocardiografie (ecografie cardiacă).Evaluarea iniţială trebuie să stabilească severitatea simptomelor ,să confirme prezenţa tulburării de ritm cardiac, să estimeze riscul de trombo-embolii, să stabilească prezenta factorilor de risc cardiac asociaţi : hipertensiune arterială, tabagism, dislipidemie, obezitate, diabet zaharat.În funcţie de rezultatele acestei evaluări iniţiale se stabileşte ce tratamente sunt optime pentru fiecare caz în parte.
Tratatamentul fibrilaţiei atriale
Cuprinde în general un tratament anticoagulant oral care împiedică formarea cheagurilor de sânge prin fluidifierea sângelui ( Sintrom ® , Trombostop®). La doze prea mari acest tratament are risc de sângerare, de aceea este supravegheat prin intermediul unei analize numite INR.În cazuri bine stabilite tratmentul anticoagulant poate fi înlocuit prin Aspirină. Aceasta nu are nevoie de supraveghere prin analize de sânge.Tratamentul cuprinde şi un medicament antiaritmic pentru a încetini ritmul inimii dacă e prea rapid sau pentru a restabili ritmul normal al inimii dacă este posibil. Dacă fibrilaţia atrială este favorizată de o altă boala cardiacă (insuficientă cardiacă, valvulopatie) aceasta din urmă trebuie tratată.
Ce se întâmplă dacă aţi fost diagnosticat cu fibrilaţie atrială ?
Descoperirea fibrilaţiei atriala necesită de cele mai multe ori, câteva zile de spitalizare pentru evaluare completă şi mai ales pentru debutul tratamentului anticoagulant şi antiaritmic.Tratamentul anticoagulant oral are nevoie de câteva zile pentru a deveni eficient de aceea în acest interval de timp se administrează tratament antiacoagulant injectabil. De îndată ce tratamentul anticoagulant oral este echilibrat pacientul poate fi externat din spital.Tratamentul antiaritmic poate fi administrat pentru a încetini ritmul inimii dacă este prea rapid sau poate realiza restabilirea ritmului normal al inimii dacă acest lucru este posibil. Restabilirea ritmului normal al inimii se poate realiza cu ajutorul tratamentului antiaritmic (cel mai frecvent se utilizează Amiodarona) sau cu şoc electric extern (aplicarea unei şoc electric după anestezie prealabilă). Dacă pacientul se prezintă în primele 48 de ore de la debutul arimiei se încerca restabilirea ritmului normal în cursul spitalizării, dacă nu, se lasa pacientul cu tratament anticoagulant timp de 3 săptămâni şi apoi se realizează reducerea fibrilaţiei atriale şi restabilirea ritmului normal, în cadrul unei noi spitalizări.
În ce constă supravegherea pe termen lung a fibrilaţiei atriale ?
Dacă prezentaţi simptome neobişnuite (palpitaţii, sufocare, oboseala excesivă) trebuie să vă adresaţi unui medic.Examenele necesare în urmărirea pe termen lung sunt electrocardiograma şi ecografie cardiacăCel puţin o dată pe an trebuie să fiţi văzut în consultaţie de un medic cardiolog. Supravegherea tratamentului anticoagulant se realizează cu ajutorul analizei de sânge numită INR.De obicei valoarea INR-ul în fibrilaţie atrială trebuie să fie între 2-3 pentru că eficacitatea tratamentului anticoagulant să fie optimă.Dacă INR scade sub 2 există risc de formare a chegurilor de sânge. Dacă INR > 3 există risc de sângerare (mai ales peste INR >5). INR se efectuează cel puţin o dată pe lună şi mai frecvent dacă este dezechilibrat.Dacă apar semne de sângerare (paloare, scaun negru, sânge proaspăt în scaun, urina roşie, etc) trebuie să alertaţi rapid un medic sau să vă prezentaţi la o cameră de gardă.Evitaţi injecţiile intramusculare (risc de hematom), intervenţiile chirurgicale (pot sângera masiv)Este interzisă efectuarea de sporturi violente sub tratament anticoagulant.Evitaţi să luaţi medicamente în plus fără a vă informa medicul. Unele medicamente interacţionează cu anticoagulantele orale şi le pot creşte sau diminua efectul.Evitaţi alimentaţia excesivă de legume verzi, roşii, varza care pot scădea efectul tratmentului anticoagulant (o alimentaţie diversificată este indicată).
