24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Diverticulul Meckel este un rest embrionar prezent la naştere în partea inferioară a intestinului(joncţiunea dintre I ntestinul subţire şi colon). Diverticulul poate conţineun ţesut identic cu cel al stomacului sau pancreasului. Diverticulul Meckel este un ţesut care rămâne din structura tractului digestiv a bebeluşului nenăscut care nu este absorbită în totalitate înainte de naştere. Diverticulul Meckel apare la aproximativ 2% din populaţie. Cu toate acestea simptomele apar în foarte puţine cazuri.
În ciuda existenţei tehnicilor imagistice moderne, punerea diagnosticului este o provocare. Cu toate că diverticulul Meckel nu are o semnificaţie medicală importantă, el poate da naştere la două complicaţii care necesită atenţie clinică. Una dintre complicaţii face referire la ţesutul ectopic mucozal care duce cel mai adesea la sângerarea GI superioară la copiii tineri. A doua complicaţie, se referă la sechelele pe care le implică diverticulul, mai exact structurile intraabdominale aberante.
Prevalenţa diverticulului Meckel este de aproximativ 2% la nivelul întregii populaţii dar procentul poate varia de la 0,2 la 4%. Complicaţiile apar la circa 5% din cazurile afectate. Procentul este similar ţărilor din Statele Unite ale Americii, Asia sau Europa. Băieţii sunt de circa 3-4 ori mai expuşi la complicaţiile diverticulului Meckel comparativ cu fetele. La copiii sub doi ani boala se prezintă printr-o sângerare rectală nedureroasă. Chiar dacă cele mai multe cazuri pediatrice de altă natură apar la copii cu vârsta de 2-8 ani, mulţi dintre aceştia au hematochezie (pierdere de sânge prin rect). Chiar dacă diverticulul Meckel neonatal este destul de rar, cazurile raportate au descris perforarea, dilataţia segmentală a ileumului şi volvulusul intestinului subţire la nou-născuţi.
La adulţi, obstrucţia şi inflamaţia sunt cele mai comune semne care diminuează sângerarea GI superioară. Numeroase studii efectuate asupra populaţiei au raportat o descreştere a incidenţei complicaţiilor pe măsura înaintării în vârstă, deşi există şi cercetări care au infirmat această ipoteză.
Cei mai mulţi pacienţi sunt asimptomatici. Diverticulul Meckel este diagnosticat cel mai adesea la studiul radiologic baritat saulaparotomie. La copii cel mai comun simptom este sângerarea prin anus. Majoritatea cazurilor pediatrice sunt la copii cu vârsta între 2 şi 8 ani. Alte simptome întâlnite fac referire la durerile abdominale, sensibilitatea la palpare şi vărsăturile.
Diverticulul Meckel poate duce la o serie de complicaţii care includ obstrucţia intestinală, fistula ombilicală, diverticulita,hemoragiile severe. În cazuri rare se pot dezvolta şi tumori benigne (angioame, neurom, lipom) sau maligne (sarcom, carcinom, adenocarcinom).
Diagnosticul bolii Meckel se pune după efectuarea unor studii de laborator.
Tratamentul chirurgical prin exereză este indicat pentru diverticulii complicaţi. Artera care vascularizează diverticulul trebuie identificată şi ligaturată. Dacă pacientul s-a prezentat în urma unei hemoragii severe rectale, acesta se stabilizează hemodinamic. Ca terapie adiţională la cea chirurgicală se folosesc antibioticele.
