POEME ESTIVALE I

Când așteptarea fumegă

m-ai lăsat să alerg
prin ochii tăi
până când
de atâta frecare cu aerul
am ajuns
la rândul meu
aer
atât cât să fiu necesar
ultimei respirații
făcută
gură la gură
cheie în broască
palmă unsă cu mângâiere
trup altoit cu iluzorii
stele.

Negociere cu sufletul la gură

Cuvintele
mă vând la alba neagra
niciodată nu înțeleg
sufletul
care mă separă de tine
ca și cum
de sub paharul ridicat
iese altceva decât
moartea

Poem prefabricat

În carul cu boi
de pe peretele crâșmei
(îmbibat
cu mirosul vopselei în ulei
și a felurilor de mâncare
servite)
stătea un țăran și o țărancă
ea adormită în nodul de la basma
el privind îngrijorat
brazda câmpului
întoarsă pe dos
(ca un stomac agresat de grăsimi
și otrăvuri)
în așteptarea sămânţii
să îngroape pământul în verde
și mai apoi în auriul grâului

printre fleici, cârnați, mici
caltaboși, tochituri, pastramă
țuici, bere și butoaie de vin
și cafele
Carul cu boi nu avea ce căuta
nici măcar rătăcit
sau rămas dintr-o altă poveste
chiar dacă tot despre țărani este vorba
chiar dacă tot sărăcia
ne scoate din casă
pe ulița Sfinții Voievozi
colț cu Mihail Moxa
la o aruncătură de pârjoală
de sediul USR
acolo unde am scris
acest poem prefabricat
sub formă de refugiu
pentru cei care ajung
mai devreme în literatură.

ADI CRISTI