24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nici nu te mai poți aștepta la altceva decât la acest iureș al neîncrederii, confuziei, dușmăniei pe față. Nimeni nu se mai ascunde de nimeni, așa cum nimeni nu mai crede în reușita celui de lângă el. S-a ajuns chiar la a fi neîncrezător față de propriile reușite, cândva așteptate ca fiind decisive pentru salvarea identității noastre naționale, de țară care contează în algoritmul european, al statelor ce își revendică dreptul de a decide, astfel încât să nu-ți mai rămână decât dezertarea, retragerea, minimalizarea șanselor înspre zero.
O astfel de situație este creată de un partid simpatic, prin liderii săi, un partid care ar fi putut să salveze ideea de liberalism autentic, în acest spațiu puternic dominat de social-democrație.
Vorbim astfel despre ALDE, despre liderul acestui partide politic, Călin Popescu Tăriceanu, unul dintre cei mai profunzi politicieni ai vremurilor noastre.
Criza dominantă pe scena politică a țării, provocată de Liviu Dragnea, a dus la prăbușirea echilibrului ce susținea spațiul mioritic într-o cumpănă perfectă, de 90 de grade, echer care ne dădea voie să privim înspre viitorul apropiat, cu aceeași încredere cu care am tot încercat să ne obișnuim pentru a ne cunoaște următorul pas înainte. ”Să vedem înainte, dar și groapa în care riscăm să cădem!”
Viorica Dăncilă mai toarnă o cană de gaz peste foc, încercând să se comporte ca un lider de care depinde tot ce se mișcă în această țară, lăsându-l din mână pe Călin Popescu Tăriceanu, oferindu-i acestuia șansa (sau neșansa) de a face pasul greșit al despărțirii de PSD și apropierea sa de Pro România.
Această ”împreunare” este la fel de păguboasă cu aceea în care decizi ”să dai cioara din mână pentru pasărea de pe gard”.
Mai mult, revoltații de ultimă oră (Pro România și ALDE) încearcă să construiască ”a treia cale”, o cale la capătul căreia să se găsească ceea ce poporul român așteaptă de 30 de ani, miracol vândut până acum, în tot felul de chipuri, care mai de care mai tentant, mai plin de speranţe. Chiar dacă, în cele din urmă, țara a fost din nou umplută de iluzii, poporul român încă mai are rezerve inepuizabile de încredere, de ultime șanse care să ne ofere o ultimă sută de metri salvatoare.
Ne apropiem cu pași repezi de un final pentru care cei mai mulți au reușit să-i găsească tentantul sfârșit, speranța care să ne facă mai optimiști, mai siguri pe noi, cei care de 30 de ani suntem tăvăliți prin praful aruncat în ochii unui electorat confuz și debusolat, căruia i se tot strigă să nu care cumva să voteze în necunoştinţă de cauză. Să voteze pe care care nu se dă dus din mijlocul drumului, pe cel care strigă și se zbate ca un apucat pentru liniştea și soarta mai bună a celor batjocoriţi. Nu se spune de către cine, nu se spune pentru ce. Doar faptul că ei sunt cei batjocoriți, iar cei care le pune tăciuni sub tălpi sunt de fapt ”ciuma roșie” sau cei care au fost ”oamenii lui Liviu Dragnea”!
Astăzi votul este purificat și prezentat ca fiind calea cea dreaptă doar atunci când în susținerea lui există nu numai ”instituția votării în cunoștință de cauză”, cât mai ales există și voința liber consimțită a celui care se adaugă votanților ce vor să construiască acea majoritate cu ajutorul căreia să poată fi construit ”următorul pas”.
Ultimele negocieri între PSD și ALDE au eșuat, urmând ca drumurile celor două partide politice să se despartă. Agitația a devenit maximă, în timp ce soluțiile de coabitare au devenit minime. Nimeni nu mai este îngrijorat de această ieșire de la guvernare a ALDE, în timp ce PSD se simte deja eliberat de mofturile liberalilor lui Tăriceanu, din ce în ce mai vizibile, din ce în ce mai pregnante, în ceea ce privește restructurarea guvernamentală versus înlocuiri de miniștri. PSD se simte cu atuul la el, pe text constituțional, ce-i asigură păstrarea guvernării cel puțin până după alegerile prezidenţiale, în timp ce ALDE crede că în alianță cu Pro România poate avea o șansă în plus de relansare a partidului, după dezastrul de la europarlamentare. Funcție de reușitele fiecăreia dintre părți se va decide cine a avut sau nu dreptate în alegerea drumului cel bun.
Trebuie să conștientizăm faptul că pentru clasa politică românească încă nu a sosit clipa în urma căreia să se constate acel mai bine pentru fiecare. Continuăm să credem că sacrificiul celor mulți se face doar în contul conducătorilor, singurii beneficiari ai votului dat în alegerile populare.
ADI CRISTI
