ROMÂNIA NOASTRĂ, ROMÂNIA LUI KLAUS IOHANNIS

Dezbaterea între cei doi candidați a fost transformată într-o coterie, într-o tăcere deplină, în care fiecare candidat la Președinția României și-a văzut de scenariul lui, aflat într-o atentă supraveghere de staffurile de campanie.
Klaus Werner Iohannis, cel care a dat tonul la această aiureală de dezbatere a fost surclasat de surprinzătoarea Viorica Vasilica Dăncilă. Nu vreau să fiu partizanul nici unuia dintre cei doi candidați scoși la tablă de reprezentanții întregii prese din România (cazul Vioricăi Vasilica Dăncilă) sau a celor șapte jurnaliști ”aleși pe sprânceană” de însuși Klaus Werner Iohannis. Ca un comentariu particular pot să constat că jurnaliștii invitați și-au dat măsura servilismului lor, indiferent de cât de incomozi au încercat ei să pară, fie că se numea Moise Guran, Radu Tudor, Silviu Mănăstire sau decanul de la SNSPA, sociologul Cristian Pîrvulescu. Toate întrebările au avut un procent semnificativ de pupindurism, de ”lustruitor de clanțe”, ușor mascat, dar vizibil într-o mare măsură.
Se pare că cele două întâlniri au demonstrate că au același călcâi a lui Achile, atunci când constatăm repezeala în care au fost organizate întâlnirile. Marele ghinion al preşedintelui, dar și al contracandidatului său la Palatul Cotroceni, a fost ignorarea adevăratei prese a României, aceea din teritoriu, singura în măsură să dea ora exacta în ceea ce încercăm să numim contactul cu țara, cu talpa care calcă pământul. De mai bine de 30 de ani există această deformare a importanței presei care apare la București și presa care poate aduce în clar pulsul țării, presă care vorbește despre modul în care este reflectat feed back-ul deciziilor de la centru.
Marea gafă a celor doi candidați este această ignorare, această misiune ratată de a se lăsa pe mâna ”presei” care se tipăreşte sau emite de la București sau de a da copy paste după știrile din teritoriu.
Cele două ”dezbateri” au fost cuminți, fiecare desfășurându-se în limitele sincerităţii Vioricăi Vasilica Dăncilă, dar și a aroganței lui Klaus Werner Iohannis, aroganță care, surprinzător, îi venea bine, se asorta cu cravata cu pătrățele albe și negre.
Discursului revigorant al Vioricăi Dăncilă i s-a opus discursului anost, voit doct, al lui Klaus Werner Iohannis.
Să nu fiu înțeles greșit. În urma acestor două ”dezbateri” alegătorul convins cu cine să voteze a mai primit un imbold. Să meargă la vot sau să stea în continuare acasă. Cei care au fost puși în situația de a-și răspunde la întrebarea ”Dar eu cu cine votez?” s-au văzut luminați nu de mintea lui Klaus sau a Vioricăi, ci pur și simplu de așteptările alegătorului, căci acesta este de fapt personajul principal, cel care contează
A câștigat nu actualul președinte sau viitorul președinte, ci pur și simplu alegătorul, cel care va fi condamnatul la patru ani de mandat prezidențial în care va fi fericit sau condamnat să defileze în numele binelui întregului popor.
Stupizenia întrebărilor pe care unii ziariști le-au pus și în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, dar și la Parlamentul României, de genul ”care este aria cercului?”, întrebare la care Viorica s-a grăbit să răspundă: R² (rătăcind π-ul prin sală), în timp ce Iohannis, nici măcar cât a răspuns pesedista, nu a știut, el profesorul de fizică, rămânând doar cu figura de gâgă, îmbujorată și greu de developat.
Un student din Aulă a simțit pulsul dezbaterii, întrebându-l pe președinte de ce nu a invitat la dezbatere și jurnalişti care să-i pună întrebări incomode? O astfel de întrebare l-a scos din mecanismele sale blânde după care a funcționat până atunci și s-a făcut că nu înțelege ce este o întrebare incomodă! Păi, acest tip de întrebări nu sunt specialitatea lui. Ar trebui să încerce la Viorică Vasilica Dăncilă, care ar putea să le înțeleagă chestia cu întrebarea incomodă.
Per total a fost un moment, dacă nu plăcut, atunci cel puțin hazliu, doar că râsul declanșat involuntar s-a dovedit că nu prea este râsul nostru.
Câştigătorul acestei dezbateri Klaus Werner Iohannis versul Viorica Dăncilă s-a dovedit a fi, prin ricoșeu, unul din cei doi gimnaști ai politicii românești care au participat fiecare la aparate diferite. Unul la cal cu inele iar celălalt la bârnă.
Astfel se închei seara României noastre, încercată a fi confiscate de România lui Klaus Iohannis.
ADI CRISTI