Încercuirea sufletului

 

Cercul mă înconjoară perfect.

O pereche de palme așezată pe piept

Nimic nu iese din circumferință

De genul alaiului de muritori

zidiți sub ultima dorință.

 

Am închis cercul perfect

în același punct din care

făceam cu ochiul morții discret

privind înspre tine

prin florile așezate

ciorchini și ciorchine

 

coroana mă cuprinde perfect

cu aerul ei de codru așezat

prin care păsările ciripesc

tăcerile ce-n inimă se zbat

 

privesc lumea cu ochii dați peste cap

prin mine văd întreg Universul

cum fără voie a luat-o la trap

alegând prin poemul din care versul

mă ține atârnat să nu mă scap

 

prăbuşirea este egală cu 2πR

lungimea care ne înconjoară

astfel încât de-atâta ger

să fim ca șoapta de ușoară.

 

ADI CRISTI