24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Sistemul românesc de îngrijire a persoanelor adulte cu dizabilităţi se confruntă cu o lipsă de specialişti dar are şi o problemă de atitudine, consideră ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Violeta Alexandru.
Aceasta a anunţat, miercuri, că autorităţile vor face o diagnoză a tuturor situaţiilor din astfel de centre.
„Avem o problemă în sistem de lipsă de specialişti care să lucreze cu beneficiarii noştri de servicii de sociale, dar şi o problemă fundamentală de atitudine. Ceea ce voi încerca împreună cu doamna preşedinte (Mădălina Turza, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii n.r.) este să punem lupa pe aceste situaţii şi să nu le mai tolerăm. Vom merge dacă este necesar în toate aceste centre şi cât vom reuşi prin mecanismul pe care îl creăm şi în care avem în vedere să cooptăm, inclusiv ONG-uri, vom face în foarte scurtă vreme o diagnoză a tuturor situaţiilor, care în opinia mea reprezintă nişte abuzuri ale dreptului omului”, a precizat Violeta Alexandru, într-o conferinţă susţinută la sediul ANDPDCA.
Ea a precizat că trebuie gândite soluţii instituţionale cu măsuri clare şi imediate pentru ca România să răspundă obligaţiilor pe care şi le-a asumat.
„Sunt de acord să gândim soluţii instituţionale, sunt de acord să gândim soluţii care să optimizeze personalul care lucrează în aceste centre, dar toate acestea cu măsuri clare şi imediate pentru ca România să răspundă obligaţiilor pe care şi le-a asumat. În acest moment, faptul că există în România centre izolate de comunitate, cu un amestec de persoane cu diferite tipuri de nevoi, fără niciun plan coerent de a-i ajuta pe aceşti oameni să se conecteze la comunitate, fără niciun plan de a închide uşor-uşor de a redimensiona aceste centre şi de a le permite celor care se pot descurca în comunitate – e adevărat beneficiind şi aceştia gradual de un sprijin care s-ar diminua în timp pe măsură ce se obişnuiesc cu viaţa de comunitate – deci fără niciun plan să se reintegreze în comunitate, nu este de acceptat. Se poate. Eu personal am văzut şi exemple de bună practică în aceste domeniu, în Giurgiu, Vaslui, în Brăila. Se poate, problema este să acceptăm că avem o chestiune serioasă pe masă şi că trebuie să luăm fiecare la nivelul de noastre de competenţe măsurile care se impun”, a precizat Violeta Alexandru.
Ea a dat exemplul Centrului de recuperare şi reabilitare neurospsihiatrică pentru adulţi cu handicap de la Urlaţi din judeţul Prahova pe care l-a vizitat marţi seara şi unde a constatat că tipurile de sprijin nu sunt adaptate corespunzător nevoilor.
„În acest moment în sistemul rezidenţial care îngrijeşte persoanele adulte cu dizabilităţi, tipurile de sprijin oferite acolo nu sunt adaptate corespunzător nevoilor acestora. Aş vrea să vă povestesc o situaţie care mi-a adus la zi cunoştinţele pe care le avem despre viaţa în centrele mari cu capacităţi de până la 200 de persoane, gestionate în acest moment de autorităţile locale din România. Sunt un om care a lucrat peste 20 de ani pe acest subiect, iar vizita de ieri nu a făcut decât să îmi confirme faptul că în acest moment în sistemul rezidenţial care îngrijeşte persoanele adulte cu dizabilităţi tipurile de sprijin oferite nu sunt adaptate corespunzător nevoilor acestora”, a spus şeful de la Muncă.
Ea susţine că persoanele cu anumite dizabilităţi intelectuale nu ar trebui să stea în aceste centre împreună cu persoane care au probleme sociale, iar statul nu se implică suficient pentru oferirea unor posibilităţi de de a interacţiona cu comunitatea.
„O primă concluzie pe care am tras-o este că aşezarea laolaltă a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale uşoare sau severe cu persoane care în mod evident aveau o problemă socială şi anume le decedaseră părinţii sau îşi pierduseră casa – nu este tipul de sprijin pe care eu să îl accept a se oferi oamenilor în situaţii vulnerabile în Romania. Cei mai mulţi dintre ei ne-au povestit că stau de 10-15 ani în acelaşi loc fără ca statul să îşi pună problema uşor-uşor să le dezvolte acestora posibilităţi de a lucra, de a ieşi pe poarta centrului şi de a interacţiona cu comunitatea. În schimb, avem tendinţa de a-i izola, centrul pe care l-am vizitat era la vreo 4 km de oraş, pe un drum neasfaltat şi fără posibilitatea de fi iluminat, prin urmare neutilizabil. Ceea ce m-a frapat cel mai tare a fost pe fondul unor inadecvate alocări de personal în instituţie. În aceste centre avem destul de mult personal suport şi nu avem personal de specialitate. Un singur psiholog la peste 190 de beneficiari. (…) pentru respectarea unor drepturi ajungeau să fie izolaţi într-o cameră – numită izolator – şi este o practică în toate instituţiile – teoretic folosită pentru persoanele contagioase – dar în realitate era pur şi simplu o cameră de pedeapsă. Acest lucru pentru mine este inacceptabil”, a explicat Alexandru.
Ministrul Muncii a susţinut miercuri o conferinţă la Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (ANDPDCA), în care au fost prezentate direcţiile de acţiune ale instituţiei. AGERPRES
