POEM PENTRU CLAPĂ

 

 

În prelungirea mea

începe poemul

și o dată cu el

cartea

în care am pus

să se dezbrace moartea

și o dată cu ea singurătatea

 

am fost izolați

unul de altul

să nu ne întâlnim

nici măcar în oglindă

 

severa condamnare

a băgat armata pe țeavă

așteptând la trecătoare

să apară îmbrățișarea

atingerea

pentru care se strigă

șoptit

din loc în loc:

FOC!

 

ADI CRISTI