Președintele prins în menghina PSD face o mutare surpriză, cu zece zile înaintea termenului la care se va termina cea de-a doua stare de urgență. Klaus Werner Iohannis spune de această dată pas, pregătindu-se să-și atribuie lui și guvernului său această idee pusă în slujba poporului.Cum să lase el un popor prins în lanțuri mai mult decât poate să reziste veriga salbă? Orice eliberare prin șoc nu poate decât să provoace mișcări browniene, ale căror evadări în varii direcții devin nu atât imprevizibile cât mai ales violente, agresive.
Ascultând specialiștii, ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, dar și pe reprezentantul României în OMS prof. univ.dr.Alexandru Rafila, am fost convinși că nu este timpul de relaxare, că ne aflăm pe culmea carpatică a pandemiei, moment care nu ne poate invita decât la prudență. Și, uite așa, pe când încercam să ne plângem demni soarta noastră de sacrificați de serviciu ai Europei, iese la o nouă declarație, de la ora 14, Klaus Werner Iohannis pentru a lua fața specialiștilor, decizând, cu de la sine putere, că următorul pas este cel pe care el în face și toți trebuie să se alinieze tălpii sale. Nu putem să ignorăm sau să uităm că domnul Klaus Werner Iohannis de această dată nu a mai asculta vocea specialistului. Tensiunea creată în ultimele patru luni în societate l-a obligat să dea întâietate deciziei politice, gândind că doar așa ar putea calma trepidațiile antreprenorilor autohtoni, pentru care așteptare a devenit nu numai incomodă, cât mai ales perdantă, neproductivă, înjositoare. Pe lângă declaraţiile preşedintelui începe să danseze Ministrul Afacerilor Interne, Marcel Velea , devenit ad hoc responsabil cu cârpirea găurilor astfel făcute de Klaus Werner Iohannis în încercările sale hilare de a ne alinia și pe noi românii, la linia de start europeană, chiar dacă România a fost prinsă fără adidași, doar cu tradiționalele opinci, dar nici acestea nu au fost puse în picioare. Am intrat în cursă cu greii europei, de partea noastră pledând agilitatea iepurelui din noi, în această competiție a revenirii în care trebuie să înfruntăm lupul italian, ursul german, și restul animalelor sălbatice europene. Poate, pentru țăranul lui Grigorescu această competiție poate fi câștigată și prin şmecheria care, de cele mai multe ori, face saltul peste performanță, luminând o posibilă victorie de etapă, care nu are cum să țină locul profundelor rezultate, mai ales că aceste rezultate nu au cum să fie posibile fără o finanţare greu de ignorat, dar și greu de activat. Klaus Werner Iohannis nu uită că cel mai profund sentiment este acela de îngrijorare față de perspectiva următorilor patru ani, când el va trebui să mai rămână la Cotroceni cu guvernul său în Palatul Victoria. Nimic nu poate să-i stea în cale, nimic nu poate să-l facă să bată în retragere, după linia legalității. Pentru el acesta este jocul fundamental de la care nu face rabat nici atunci când trebuie să folosească minciuna ca armă de atac. Acest tip de comportament nu este străin liderului politic român. Mai ales, atunci când acesta îndeplinește și funcția de președinte al României, are puseuri de paranoia de a se crede Zeus, Dumnezeu sau Cel de Necontrazis, cel care este în stare să decidă în numele poporului, fără ca acest popor să fie consulat sau, dacă trebuie musai să fie consulat, să se apeleze la un medic de la Medicină Legală.
Presiunea pe umerii Președintelui este din ce în ce mai mare atâta timp cât în majoritatea statelor europene s-a dat liber la relaxare. Și nu doar la relaxare, cât mai ales la reluarea activităților productive, dar și la micile sau marile noastre reflexe de comuniune și comunicare. În timp ce în Spania, de exemplu, acolo unde morții, victime ale noului coronavirus Covid-19, nu numără cu sutele ci cu zecile de mii, s-a dat liber la întâlniri, la plimbări prin parcuri, s-au redeschis restaurantele, este adevărat, fără a fi ignorată distanțarea socială, la noi, în țara prieteniei și a gazdelor bune, a rămas în vigoare interdicția întâlnirilor cu nu mai mult de trei participanți. Mai mult ieșirea din localitatea de domiciliu este încă condiționată, hotelurile sunt închise, agențiile de turism sunt încă închise, întrecerile sportive deasemenea. Suntem la început, la prima lecție de a reînvăța mersul, pas cu pas, metodă la care preşedintele Klaus Werner Iohannis își poate aroga dreptul de a fi profesorul națiunii. Ceea ce nu este încă sigur ține de direcția în care mergem. Mergem înainte, dar, se pare că, acest înainte ne duce înspre sensul de a localiza timpul trecut, după analiza propoziției Înainte era mai bine (mai rău), funcție de personajele și destinele acestora.
ADI CRISTI