POEMUL DE JOI

SĂLAȘ NEGRU

Un om ce-și uită limbă maternă
este mai mult decât un cotlon
o peșteră fără descoperire
existentă
dar nepusă pe hartă.
cunoscută
dar lipsită de sentimentul
lui sunt acasă

Un Sălaș Negru
unde totul este posibil
unde nimeni și nimic nu au nume
O spaimă cu trup și chip de groază

Un om care merge și respiră
dar care
nu este născut pe de plin
fiind străinul laptelui
care îl adună la sân
cum mai sunt adunate
florile
din lanul cu maci
în timp ce tu habar nu aveai
de roșul acela aprins,
tulbur de insistent
să-l crezi că poate fi
o pată de sânge.

ADI CRISTI