Degetele plecate în mângâiere

 

 

Dă-mi voie să fac din tine

capcană pentru tristețea mea

 

Să o prind

în cele din urmă

asupra prăzii

exact în momentul în care

îmi fură hohotul de râs

 

(lăsându-mă mai gol

decât plaja pe timp de furtună)

 

Dă-mi voie să nu-ți vorbesc

decât în tăcere

prin semne ascunse sub ochi

sau în mișcările abia percepute

a degetelor plecate în mângâiere

 

cum mai pleacă

flăcăii noștri la război

 

Dă-mi voie să fiu pentru tine

clopotnița lipsită

de clopot

cum poate fi un trup

lipsit de inimă.

 

ADI CRISTI