Avem sau nu avem dreptate. Fuga după acest deziderat ne activează starea de veghe, oferindu-ne în direct spectacolul coparticipării, în care noi deținem rolul principal sau ar fi trebuit să-l deținem. Și de această data „noi” nu înseamnă doar „ei”, ci în primul rând cei de dinafara deciziei, cei pentru care se scriu aceste procese verbale de revenire după pandemie. Fără noi nu ar mai exista șansa de a dialoga cu cei de lângă noi, așa cum nu ar mai exista nici șansa de a te împrietenii și cu alții decât cu cei din prima linie a deciziei. Balcanica noastră atitudine vine și ne stinge lumina să nu care cumva cel de lângă noi să reușească mai bine decât a făcut-o masa amorfă a electoratului, ca și cum ar fi vorba doar de o întrecerea inițiată pentru a-i scoate din casă pe cei care nu au nici o dragoste politică activă, sau pe cei cărora puțin le pasă de consecințe.
Dan Barna, liderul USR-PLUS rămâne un titlu de pagina întâi, mai ales că, prin declarațiile sale, ne invită la spectacol, să fim cât se poate de atenți și liniștiți, precum că, iată, mai există personaje pentru care funcția nu bate bunul simț, atâta timp cât, legea încă îi oferă ambiguitatea de a nu ține cont de demisia de onoare, de retragere înainte de formularea oficială a acuzațiilor.
Liderul Dan Barna vrea să fie și alb, dar și negru, mai ales că atitudinea sa de împăciuitor a verzei, dar și a caprei se vrea a fi o punte de trecerea peste cele două mentalități perdante pe care noi, românii, trebuie să recunoaştem, le-am ținut una lângă alta, cu atât mai mult cu cât pierderea uneia dintre ele provoacă mari pierderi greu de suportat, mai ales în condițiile în care orice ban pierdut înseamnă o gravă înfrângere.
Când s-a decis formula cu „nici un penal în funcție” s-a nuanțat formula definirii penalului precum să acesta este considerat ca atare doar dacă parchetul trimite rechizitoriu în instanță. Evident că și în acest caz limită se aruncă în desuetudine respectarea principiului nevinovăţiei. Doar decizia definitivă a instanței de judecată te poate considera vinovat sau nu. Restul este doar speculație, abatere de la principiile morale creștine sau ale apărării drepturilor și libertăților cetățenești.
Dincolo de aceste adevăruri mai există și atitudinea de a-ți proba capacitatea ta de a te măsura cu neprevăzutul, astfel încât să reuşeşti să de împaci cu tine însuți, cu demnitatea care te provoacă, dar te și apără de eventualele speculații, ale celor cu gură mare, mult prea mărunți să nu fie luați în seamă. Aceste termite au neșansa de a devora prada sângerândă, ale căror răni deschise sunt, de fapt, invitații spectaculoase la masa.
Nu poți să nu constați siderat cum un ”om nevinovat” este obligat de morală să se considere singur vinovat, pentru a liniști nebunia gălăgioasă a celor care dau tonul la cântec și tonul la dezastru, îngesuia până la sufocare în tonul la nedreaptă vinovăție. Dar, dacă cel care țipă mai tare o cere, fie voia lui, chiar dacă această ”fie voia lui” este de fapt o nedreaptă condamnare la moarte.
Și, totuși, în aceste condiții de traumă, cine se mai uită pe fond la ce este bine și ce este rău?
USR, implicat direct în bulversările din coaliția de guvernare se pare că ajunge să fie victima celeilalte aripi, lipită între timp la același trup politic, PLUS, care aruncă de fapt în aer orice fel de înțelegere, ca și cum PNL s-ar afla în opoziție. Recidivistul Claudiu Năsui atacă în continuare PNL, eliminându-i membri din consiliile de administrație, cu o ciudă ce aduce aminte atitudinea aceluiași partid afișată față de PSD pe când acesta era catalogat ca fiind ”ciuma roșie”. Iată că PNL, în accepțiunea partidelor vechi, anchilozate în politica românească istorică, începe să aibă soarta social-democraților, fiind practice pusă la zid de aceeași ură cu ajutorul căreia s-a încercat eliminarea de pe eșichierul politic a PSD.
Cred că s-a greșit doar la „graba care strică treaba” față de proiectul cu „PSD, marş afară!” ceea ce nu înseamnă că USR-PLUS a greșit, ci pur și simplu s-a grăbit cu decizia finală. Nu, nu este încă timpul, PSD mai are mulți adepți pe care nici o obrăznicie politică nu-i poate învinge. Încă!
Totul e să se mizeze pe răbdare, cu ajutorul căreia se poate trece o mare, se poate face din dimineață, nopate și din primăvară, toamnă!
ADI CRISTI