1914 | ulei pe pânză 1250 x250 cm
Sonia Delaunay-Terk (născută Sarah Stern, 1885-1979) a crescut în Ucraina, înainte să se mute la Paris în 1905, unde îl întâlneşte pe Robert Delaunay cu care se căsătoreşte în 1910. În 1912, ei dezvoltă orfismul, un stil de pictură apropiat de futurism şi de cubism, şi cu apariţie simultană, deşi în general mai abstract şi mai colorat. Orfismul şi-a luat numele de la Orfeu, poetul şi cântăreţul din mitologia greacă, şi a fost botezat de către poetul Guillaume Apollinaire care a văzut legături între planurile armonioase întrepătrunse, între culorile strălucitoare, contrastante, şi armoniile din muzică. A fost denumit şi „simultanism“, deoarece combina simultan formele geometrice, motivele îndrăzneţe şi culorile intense. În 1914, pe străzile Parisului, se înlocuiau treptat lămpile cu gaz cu lămpile electrice.
Obsedată de natura luminii, în special de modul în care lumina electrică se proiecta pe străzi sub formă de prisme şi halouri, Delaunay-Terk pictează Prisme electrice (Prismes électriques). Lucrarea subliniază luminozitatea şi culoarea vibrantă cu cercuri ritmice de lumină, evocând mişcare şi adâncime. Straturile de culori şi motive sugerează acţiune şi freamăt, în contrast cu compoziţia statică şi culorile terne ale cubismului. Pentru această piesă, ea a realizat numeroase studii folosind creioane, bucăţi de hârtie, acuarelă şi culori în ulei, iniţial expuse la Salonul Independenţilor. Fiind şi designer vestimentar, de mobilă, decoruri de teatru şi costume de balet, se poate spune că ea a inventat bulinele şi a folosit zigzagul şi alte modele noi pe textile şi pe pânza de pictură.
Adrian Filip