Adi164
14.07.2011
PARATRĂSNET
E VREME DE SECETĂ
Născută pentru a usca
a scoate apa din sărite:
„Seceta a ucis orice boare de vânt
Soarele s-a topit și a curs pe pământ”
Asemenea cuțitului ce pătrunde
până la prăsele
Seceta ,
„Un volum de apă dislocat din chin
E egal cu taina ce se fură”
Din tălpi și până peste vise
din vise și până peste morți.
Seceta topește zidurile
cu tot cu porți
cu tot cu părerea de rău
că apa aduce cu Dumnezeu
Părerea de bine
întoarce în noi
starea de bine
cu morții rostogoliți
în locul lor de veci
Iluzia se topește
între a avea, și a pierde
Se-ncurcă-n zecimale
versul condamnat să o ia la vale
să dea socoteală
în fața celor ce n-au făcut școală
ca și cum ar fi luați la rost
de foametea care-n-a ținut post
Părerea de bine
întoarce în noi
stupul de-albine
cu morții rostogoliți
în locul lor de veci
să fim în taină feriți
de lacrima tristeților reci
ADI CRISTI