K.F.C.

Lasă din mână vietatea să scape

să ajungă în codrul acoperit de ape

La cer să se ridice

ca și cum ar fi mers

pe jos, pe valuri și câmpia s-o despice

cu lanurile între maluri

 

Lasă-mă eliberat de refuzuri

desprins de căderea

mai multor cucuruzi

din a cărei făină

ninsoarea devine galbenă ca o albină

și se împarte în vina ce scoate

divina

din cântec și din tăcerea de moarte

cum mai este borcanul plin cu miere

golit și dat de-o parte

 

Lasă pe mână moartea să joace

căpăcele de bere și vreo trei, patru

capace

să simți cum pătrunde în tine meduza

singura care a fost în Lampedusa

singura care are habar de cădere

de inima frântă ca un leaț de durere

 

Lasă-te smulsă și mai apoi forfecată

de același început

dintr-un a fost cândva și a fost odată

 

Lasă-mă beat tăvălit prin plăceri

cum se mai tăvălesc pulpele

prin gândul zilei de ieri.

 

ADI CRISTI