Am nevoie de starea anume
a înghețului
să pot să-mi justific nimicul
să fiu mai nefolositor mie
decât aș fi celorlalți…
Simt cum în mine
e loc de maidan
de periferie încremenită în apa stătută
sub formă de baltă
E loc de cimitir
pentru timpul pregătit să moară
înaintea mea
și mai apoi să-mi pun singur flori
pe un mormânt ce nu va mai fi săpat
nu va mai fi ocupat
va exista totuși în aerul pe care
îl va confisca
ultima mea respirație.
ADI CRISTI