Între nimic și nimeni

vreau să cred

Iertarea naște din uitare

 

Născut sunt ca să mă întreb

când floarea

mă transformă-n floare

 

Pe jos semințele gonesc

și vor să aibă vânt sub aripi

în mine umbrele îmi cresc

petalele mă îngeresc

 

Cuvânt mă suie pe o cruce

fixându-mă sperietoare

și ciori alung, alung năluce

în trup se naște-o întrebare:

 

Mai sunt, voi fi sau voi pleca ?

Ierusalim întors spre Mecca?!

 

Văd trupul tău întins pe jos

când semnul sfânt tăciuni a ros

Ierusalim sau Mecca?

sau restul care ne-nconjoară

si strigă-n noi deșertăciunea…

Și dragostea de țară.