Palatul și-a lipit fațada de geam

ca un bătrân rătăcind încă

prin copilărie

 

Cu limba scoasă

asemenea unui punct mișcător

desena cercuri

sau linii punctate…

 

Ar fi fost un Palat cu limba scoasă

lipit de geamul în spatele căruia

oamenii simpli

sorb din cafeaua servită

de happy hour

chiar dacă

gerul de afară mărunțea răsuflarea

în rotocoale de abur

 

Palatul Culturii încă mai stă lipit

cu fațada de geam

în dreptul pixului acela negru

(Acvila medium 308)

surprins relatând de la fața locului

despre viață și moarte

despre trecere și petrecere

lumina și întunericul zăpezii

strecurată în buzunar

în locul mâinilor încătușate

de vechile scrieri.

 

Cade pe umerii mei

greutatea vieții

aceea de sub care mă trezesc cocoșat

sau întins sub formă de linie

de prag peste care viața pășește

uneori se împiedică de mine

și cade.

ADI CRISTI