Mă opresc

să-mi aprind o țigară

(chiar dacă nu mai fumez

de peste 20 de ani…)

 

Aprind totuși ceva

să simt fumul și flacăra

cum mă-nconjoară…

 

o dată mi-am aprins balonzaiderul

altădată fâșul mi-a luat foc

și casa mi-am aprins-o să simt

cum ziuă se face la mijloc

 

Încerc să privesc lumânarea

cu flacăra ei tremurândă

și atunci văd cum începe

întunericul să mă pătrundă

 

E vremea să las din poeme

să-mi facă lumina mai mare

să cresc pe un zid de cuvinte

plantă agățătoare

 

și astfel mă vând pe căldură

pe căldura poemelor mele

gonite să-mi afle măsura

ce-mi face din trup

poeme de piele.