Încearcă să m ții treaz

sî nu mă lași sî adorm

să cad în aceeași groapă cu var

din care oamenii astfel albiți

încep să-și caute criminalii

rămânând fără somn

 

O groapă în care nu-i loc de sămânță

și nici nu poate rodi altceva

doar amintirea sălbaticei morți

în care-au pătruns cei care purtau

deasupra inimii o galbenă stea…

 

Încearcă să mă ții treaz

să nu adorm prefăcându-mă mort

s-ar putea să sun din Shofar

și munții să cadă în groapa cu var

iar cerul cu stele să se îngălbenească

când trenul devine al morții marfar

în care zidiți unu-n altul să fim

morți îngropați într-un mobil țintirim.

 

Privește ochii care strigă fără sunet,

grimasa cuvintelor sufocate

dă-le o picătură de apă și un zâmbet

un buchet de lacrimi adunate

dă-le lor speranța că sunt

ultimele stele astfel însemnate.