Întreb sfios de întrebare
fără deschidere la mare
Aleargă cel fără picioare
cu mâinile-nvățând să zboare
Ochi orbecăind în orb
taie lumina cu un ciob
iar floarea sub talpă strivită
petale-și pune-n păr, gătită ?
Răsai în calea mea o răsărită
ferită, dar căzută în ispită…
Întreb întrebător ce sunt
se poate pântecul să-ți cânt ?
Să mângâi tremurul ce îți revarsă
rostogolită noapte arsă ?
Să-ți suflu în urechi
zbucium de valuri
prelins pe gât să-ți unesc maluri
iar mâna blestemată să te crească
pe sâni să treacă și să pască ?
Întreb sfios de întrebare
la anul vom merge la mare?