Cine urmează ?

(Ce parte din noi se cere afară,

cum ar cere tăcerea

în mijlocul prăpădului lumii

să-și afle exilul ?!)

 

Venim de undeva

pentru a avea de unde pleca,

împreună, în același loc

pe aceeași ridicătură de pământ

cât să nu ne tulbure apele odihna de veci

cum nici noi nu tulburăm

odihna celor de jos

rămași să ne țină lumina aprinsă…

 

 

Nu ne ridicăm mai sus decât sunt stelele

să nu intrăm în lumile altora

să fim pentru noi acasă

acolo unde rămâne aprinsă lumânarea…

 

Lumânarea

închinăciunilor noastre pioase

și pline de iubire dumnezeiască

dar și trupească

păstrată în poemele vieții

chiar dacă fiecare ține minte o cruce

sau un semn al Dumnezeului

fără de care nimic nu s-ar mai păstra

întreg și în armonie cu cei de jur împrejurul

memoriei vii, dar și a memoriei veșnice

 

(singura care știe să ne țină minte întregi

de la naștere, la ultima răsuflare)…