Nimic nu îți poate șterge din colțul buzelor

arcuirea enigmatică și neînțeleasă a aripilor

care te înalță chiar deasupra păsării

păstrându-te în același miracol

cum mai sunt ținute stelele

și semnele bolții cerești, ecoul rugăciunii

brațele legănate de dansul iertării păcatelor

prin mătănii și rugi fierbinți, până la incendii

până la desfigurarea timpului

de transfigurarea secundelor spovedirii…

 

„Să mulțumim lui Dumnezeu

că ne este martor

și poate ierta aceste păcate.

De aceea vă rog să luați seama”

 

Luați seamă când floarea de mac înflorește

înainte ca mintea să se-arunce în hău

petalele purpurii să îți ocupe ochii

iar rana genunchiului să dea în iertare

sub clopotele care bat îngerește:

Luați seama la floare! Luați seama la floare!