Blefarita cronica reprezinta cea mai intalnita forma de evolutie a acestei patologii care se manifesta prin:

• Senzatie de arsura
• Usoara fotofobie (sensibilitate la lumina)
• Formarea de cruste la nivelul genelor si eritem al marginii libere a pleoapelor
• Disconfortul local este mai accentuat in timpul diminetii, boala evoluand cu perioade de remisie si exacerbari periodice care determina pacientul sa se prezinte la oftalmolog pentru investigatii si tratament de specialitate.

Cauze blefarita

Mecanismele patologice implicate in aparitia blefaritei sunt incomplet definite, insa este considerat faptul ca etiopatogenia acestei afectiuni include o combinatie intre actiunea factorilor infectiosi de natura bacteriana, virala, fungica sau parazitara si capacitatea sistemului imun de a contracara acesti patogeni.

Infectiile bacteriene constituie principalul factor implicat in aparitia blefaritei, existand numeroase studii care confirma efectul distructiv al bacteriilor patogene asupra echilibrului ecologic al suprafetei oculare.

Staphilococcus aureus, S.epidermidis, Corynebacterium macginleyi si Propionibacterium acnes constituie principalii agenti microbieni care genereaza aparitia manifestarilor clinice asociate blefaritelor. Aceste bacterii au fost izolate prin intermediul culturilor de secretii conjunctivale pe medii speciale in cadrul departamentului de microbiologie atat la persoanele sanatoase, cat si la cele care prezinta blefarita. In aceste conditii, se suspecteaza faptul ca aceste microorganisme prezinta potential patogen (devin daunatoare si declanseaza infectie) in anumite conditii favorizante, care le permit dezvoltarea excesiva cu aparitia manifestarilor specifice blefaritei.

Factori de risc a blefaritei

Principalii factori de risc care predispun la aparitia manifestarilor clinice specifice blefaritei sunt reprezentati de:

• Ametropiile necorectate – deficientele de vedere care nu beneficiaza de corectie cu ajutorul ochelarilor de vedere, al lentilelor de contact sau interventiilor chirurgicale
• Infectiile la nivel ocular
• Expunerea la praf
• Existenta unui teren atopic al pacientului (predispozitia la alergii)
• Diabetul zaharat
• Sindromul ochiului uscat
• Umiditatea si temperaturile ambientale scazute
• Utilizarea cosmeticelor expirate sau depozitate in conditii necorespunzatoare (dermatograf, tus, rimel, fard, creme de ochi) si a ustensilelor de machiaj neigienizate (ondulatoare de gene, periute de rimel)
• Tonusul palbebral neadecvat (ptoza palpebrala sau pleoapa cazuta)
• Fluctuatiile hormonale
• Afectiuni ale pielii: dermatita seboreica, acneea rozacee.

Blefarita la copii

Blefarita copilului se manifesta in mod frecvent in contextul unei dermatite seboreice evolutive si se caracterizeaza prin prezenta edemului si eritemului la nivelul pleoapelor care genereaza aparitia de cruste mici, uscate si grase cu aspect solzos.

Evolutia complicata a blefaritei la copil poate asocia conjunctivita, chalazion sau ulcior.

Diagnosticul blefaritei

Diagnosticul blefaritei este stabilit de care medicul oftalmolog cu ajutorul anamnezei, al examenului clinic al pacientului si al investigatiilor de laborator reprezentate de cultura secretiilor conjunctivale pentru izolarea germenilor patogeni implicati in aparitia acestei patologii.

Medicul oftalmolog poate recolta in timpul examenului clinic scuame de la baza genelor in vederea examinarii microscopice ale acestora pentru identificarea blefaritelor cauzate de prezenta Demodex folliculorum sau D.brevis la nivelul foliculilor de par.

In situatiile in care exista suspiciunea unei infectii parazitare la nivel ocular, medicul oftalmolog poate recomanda recoltarea de fire de par din sprancene sau gene pentru identificarea cauzei care genereaza blefarita.

In anumite situatii, secretiile conjunctivale pot fi prelucrate prin intermediul tehnicilor de biologie moleculara PCR in vederea identificarii materialului genetic al microorganismelor implicate in aparitia blefaritei.

Tratament blefarita

Tratamentul blefaritei este etiologic si are ca scop indepartarea cauzelor care determina aparitia patologiei si simptomatic pentru diminuarea manifestarilor suparatoare ale pacientului.

• Igiena locala la nivelul pleoapelor trebuie practicata riguros in timpul administrarii tratamentului si implica spalarea mecanica a marginii libere a acestora cu apa calda si sapun special, pentru indepartarea impuritatilor si repermeabilizarea orificiilor de deschidere ale glandelor lacrimale.
• Masajul zilnic al pleoapelor imbunatateste eliminarea sebumului si se practica dupa igienizarea corespunzatoare a mainilor sau cu ajutorul unor comprese sterile. Aplicarea de comprese sterile calde faciliteaza desprinderea si indepartarea secretiilor incrustate si a scuamelor de la nivelul genelor.
• Tratamentul etiologic este reprezentat de unguentele cu antibiotic cu efect bactericid asupra microorganismelor bacteriene implicate in aparitia blefaritelor. Corticosteroizii topici se administreaza numai la recomandarea medicului oftalmolog in conformitate cu schema terapeutica prescrisa de acesta si trebuie utilizate cu prudenta pentru perioade scurte de timp, datorita efectelor secundare asociate de aceste tipuri de preparate.
• Administrate in mod corespunzator, unguentele pe baza de cortizon diminueaza inflamatia si pruritul asociat blefaritelor. In functie de severitatea blefaritei si prezenta complicatiilor datorate acesteia, oftalmologul poate prescrie pacientului tratament antibiotic oral cu diferite antibioterapice in functie de susceptibilitatea (sensibilitatea) germenului patogen care genereaza afectiunea.
• Disfunctia filmului lacrimal asociata la pacientii cu sindromul ochiului uscat poate fi corectata prin aplicarea de lacrimi artificiale sau obliterarea punctelor lacrimale prin insertia temporara sau permanenta a unor dopuri de silicon speciale.
• Purtarea ochelarilor de protectie impotriva radiatiilor UV si a particulelor atmosferice previne aparitia disfunctiei filmului lacrimal la pacientii cu blefarita, ameliorand simptomatologia asociata acestei patologii.
• Cauterizarea punctelor lacrimale constituie o metoda ireversibila de stopare a hipersecretiei lacrimale rezervata pacientilor neresponsivi la alte metode de tratament adresate sindromului de ochi uscat.

In cat timp se vindeca blefarita?

Terapia in cazul blefaritei tinde sa fie de lunga durata deoarece patologia prezinta in mod frecvent caracter recidivant, asociind perioade de remisie intrerupte de acutizari ale simptomatologiei.

Efectele benefice ale medicatiei nu apar imediat, pe durata administrarii tratamentului, pacientul necesitand monitorizare atenta timp de 3-4 saptamani de la initierea terapiei specifice.

Blefarita netratata

Blefarita cronica in special cea de etiologie stafilococica poate evolua nefavorabil cu ingrosarea si cicatrizarea marginilor pleoapelor, caderea genelor si deformarea acestora catre cornee (trichiazis) care genereaza senzatie de intepatura sau corp strain ocular si stare de disconfort permanenta. Blefarita netratata poate asocia aparitia complicatiilor reprezentate de sindromul ochiului uscat, chalazion, ulcere palpebrale (ale pleoapelor) si blefarokeratoconjunctivita, ce pot evolua nefavorabil cu aparitia infectiilor la nivel ocular sau pierderea vederii.

Principalele masuri de preventie ale blefaritei includ igienizare corecta si periodica a pleoapelor, evitarea utilizarii cosmeticelor de ingrijire si a machiajului de ochi expirat sau incorect depozitat si in comun cu alte persoane (chiar daca sunt membrii familiei), igienizarea corecta a maninilor inainte de aplicarea lentilelor de contact si utilizarea ochelarilor de protectie pentru evitarea contactului cu praf si alergeni atmosferici in timpul desfasurarii activitatilor in aer liber.

Respectarea cu strictete a recomandarilor de tratament primite de la medicul oftalmolog previne aparitia recidivelor in cazul pacientilor care prezinta antecedente personale de blefarita.