„Valeți pentru ușile noi

ruginite

voi pune doi hoți

furând din oglinzi

Ai grijă frumoaso

E ceaiul fierbinte

Și noaptea e zborul adânc

din omizi”

 

Chitara întinde

pe corzile ei

un lighean de rufe

 

Pătrunse de bătaia vântului

vaporoasele tale desuuri

scot din adierea provocatoare

tot ceea ce povestea

vrea să respire.

 

Desculță îmi treci

peste cântecul

care mă soarbe

care mă lasă al nimănui

al tuturor celor întinși la picioare

sau doar pur și simplu

aburiți de ceașca cu ceai…