Crepuscul grăbit

taie noaptea

pe la colțuri

eliberând patimile

din cutele cearșafului

mototolit, amestecat

cu trăirile mele

bezmetice.

 

Trec strada pe cealaltă parte

a muntelui

fără ca să-mi dau seama

cine pe cine coboară

dacă într-adevăr

coboară cineva la prima

sau la capăt de lume

când se taie chitanța la vene

pentru întreaga perioadă

a vieții

un fel de necrolog

cu date, cifre și realizări

visul mă ține strâns de mână

pătrunzându-mă

 

Peste toate respirațiile

apare un abur greu de ghicit

 

stafie sau bâlbâială să fie

în orice caz

inima mea mă ține de mână!