Sinteza unui nivel crescut de prolactina in afara perioadei de sarcina si a lactatiei poate genera insa aparitia unei serii de manifestari clinice specifice care includ menstruatii neregulate, infertilitate si disfunctie erectila la persoanele de sex masculin. Hiperprolactinemia reprezinta cea mai frecventa cauza de aparitie a tulburarilor de fertilitate atat la barbati, cat si la persoanele de sex feminin.

Principalele indicatii pentru determinarea nivelurilor serice ale prolactinei includ:

• La barbati – ginecomastia, infertilitatea, azoospermia si suspiciunea existentei unor tumori hipofizare si mamare
• La femei – determinarea cauzelor de aparitie ale ciclurilor anovulatorii, a dereglarilor ciclului menstrual, amenoreei (lipsa menstruatiilor), galactoreei hiperprolactinemice, infertilitatii si diagnosticul tumorilor hipofizare.

Rolul prolactinei in functionarea sistemului reproducator feminin

Principalele functii biologice ale prolactinei la persoanele de sex feminin includ:

• Declansarea si mentinerea lactatiei dupa nastere
• Reglarea ciclului menstrual
• Inhibarea hormonului de stimulare al foliculului FSH si a hormonului de eliberare a gonadotropinei GnRH cu asigurarea fertilitatii feminine.

Prolactina marita (hiperprolactinemie)

Hiperprolactinemia reprezinta cresterea valorilor serice ale prolactinei peste valorile intervalului biologic de referinta si poate fi:

• De tip functional determinata de sarcina, alaptare, stimularea mamelonara, efort fizic, administrarea anumitor medicamente (anticonceptionale orale, antagonisti dopaminergici, opioizi, cimetidina, verapamil, inhibitor de monoaminoxidaza), hipotiroidism, insuficienta renala cronica, insuficienta hepatica, stres prelungit
• De tip organic generata de leziuni hipotalamice si hipofizare, tumori de glanda hipofizara, productie extrahipofizara de prolactina de catre tumori ectopice (carcinom bronsic, corioepiteliom).

Valorile intervalului biologic de referinta al prolactinei sunt dependente de sex si varsta fiind reprezentate de:

Valori normale prolactina

Valorile de referinta in perioada de sarcina difera de la un trimestru la altul si sunt reprezentate de:

• Trimestrul I: 189-4051 mUI/mL
• Trimestrul II: 953-5636 mUI/mL
• Trimestrul III: 1107-7390 mUI/mL.

Dupa nastere, valorile prolactinei se normalizeaza in decurs de 4-6 saptamani cu mentinerea unui nivel bazal al hormonului in perioada de lactatie. In afara perioadei de lactatie, prolactina este supusa unui ritm circadian, astfel incat se recomanda ca recoltarea sa fie efectuata intre orele 8 si 10 ale diminetii.

Principalele manifestari care intra in alcatuirea tabloului clinic al persoanelor cu hiperprolactinemie includ:

• La persoanele de sex feminin – dereglari ale ciclului menstrual (intarzieri ale menstruatiei, diminuarea cantitativa a sangerarii), amenoree (lipsa menstruatiei), infertilitate, uscaciune vaginala, galactoree (aparitia secretiei lactate in afara perioadei de alaptare), cefalee.
• La persoanele de sex masculin – tulburari de dinamica sexuala pana la impotenta, diminuarea libidoului, infertilitate datorata scaderii numarului de spermatozoizi, galactoree si/sau ginecomastie, diminuarea masei musculare, caderea parului si cefalee.

Tulburarile menstruale asociate hiperprolactinemiei

Nivelurile crescute ale prolactinei pot deragla ciclurile menstruale prin incetinirea procesului de ovulatie si, in anumite situatii, chiar oprirea acesteia. Ca urmare a cresterii concentratiilor serice ale prolactinei, ovarele pot elibera intermitent cate un ovul, cauzand dereglarea menstruatiilor, de asemenea, pot sa nu elibereze deloc, caz in care vorbim despre aparitia ciclului anovulator. Aceste efecte se datoreaza capacitatii prolactinei de a inhiba steroidogeneza ovariana, precum si sinteza gonadotropilor hipofizari care asigura reglarea ciclurilor menstruale.

Infertilitatea la femei si hiperprolactinemia

Exista si situatii in care prolactina nu este suficient de crescuta incat sa previna ovulatia, insa poate afecta sinteza de progesteron pe durata celei de-a doua faze a ciclului menstrual, faza luteala, ce asigura proliferarea si ingrosarea endometrului dupa ovulatie. Concentratiile scazute de progesteron pot scurta faza luteala, impiedicand proliferarea fiziologica a endometrului si implicit nidatia unui ovul fecundat in cazul in care femeia isi doreste o sarcina. Drept urmare, chiar daca are loc fertilizarea ovulului, nu se poate obtine o sarcina prin imposibilitatea implantarii acestuia la nivelul endometrului.

Nivelul scazut de prolactina (hipoprolactinemie)

Majoritatea cazurilor care asociaza deficit prolactinic sau hipoprolactinemie sunt secundare disfunctiei glandei pituitare anterioare asa cum este necroza pituitara postpartum (sindromul Sheehan). Sindromul Sheehan reprezinta pierderea functiei glandei pituitare in perioada postpartum, manifestata prin insuficienta adenohipofizei si partial a glandei tiroide si corticosuprarenale. Hipoprolactinemia asociata sindromului Sheehan apare ca urmare a nasterilor laborioase ce implica hemoragii abundente cu soc hipovolemic care limiteaza aportul de sange catre hipofiza, generand necroza acesteia.

Deficitul prolactinic poate fi intalnit si in evolutia patologiilor tumorale paraselare sau pe durata tratamentului acestora, dupa un traumatism craniocerebral, infectii cauzate de bacilul Koch sau se poate asocia bolilor infiltrative (sarcoidoza, hemocromatoza, hipofizita limfocitara).

Principalele manifestari clinice asociate deficitului de prolactina includ la persoanele de sex feminin:

• Disfunctie ovariana
• Pubertate tardiv instalata
• Subfebrilitate
• Anxietate.

La barbati simptomele deficitului de prolactina sunt:

• Disfunctia erectila
• Ejacularea prematura
• Scaderea numarului de spermatozoizi in ejaculat
• Hipofunctia veziculelor seminale si hipoandrogenism.

Hipoprolactinemia este frecvent asociata cu diabetul zaharat, sindromul metabolic, steatoza hepatica, dislipidemie si risc crescut de boala cardiovasculara.

Dificultati de alaptare

Lactatia reprezinta rezultatul unui efect hormonal complex care este initiat de prolactina secretata de hipofiza in timpul nasterii cand progesteronul este scazut si predomina efectul estrogenilor. Alaturi de acesti hormoni, oxitocina reprezinta un neurotransmitator cu efect stimulator asupra secretiei hipofizare de prolactina implicat in masura majoritara in procesul de alaptare al nou-nascutului.

Punerea la san a sugarului genereaza aparitia unui mecanism reflex hipotalamic care elibereaza oxitocina si expulzeaza laptele prin contractia celulelor mioepiteliale. Mentinerea secretiei lactate (galactopoieza) depinde astfel de un nivel adecvat de prolactina, oxitocina, alaturi de evacuarea regulata a glandei mamare prin alaptare si mulgere.

Factori care pot influenta nivelul de prolactina

Principalii factori care influenteaza sinteza de prolactina sunt reprezentati de estrogen si dopamina. Dopamina este sintetizata de catre hipotalamus si are ca principal rol restrictionarea sintezei de prolactina, in timp ce estrogenul creste sinteza de PRL atat in sarcina, cat si in afara acesteia pe durata primei faze (foliculare) a ciclului menstrual.

Retineti ca anumite dereglari hormonale pot fi mai dificil de diagnosticat datorita polimorfismului manifestarilor clinice care le insotesc si induc in eroare pacientul care apeleaza la alt medic decat cel endocrinolog. Medicul endocrinolog poate diagnostica o serie larga de patologii ale sistemului endocrin implicat in procesele de crestere, digestie, reglare ale somnului, ale functiei sexuale si asigurarea functiei reproductive.