Îmi adun poemele
Rodul dulce-amărui
Al pândei de zi și de noapte
pe colțul secundelor lipite pe geam
ca un abțibild de Crăciun
Fac din ele dulceața pe care o ung
pe partea întunecată a Lunii
sau în mijlocul găurii negre
îndesând pasta poemelor
până la refuz
mă întreabă criticii tulburați:
Dar câte poeme ai scris
de poți înăduși o gaură neagră?
Ei nu știu cu cine se pun!
Ce mi-e să asupresc o astfel de gaură
În care nici cheia nu mai încape
Să preseze ochiul
Pe nedeslușita curiozitate?
