Sanatate

Tendinta de crestere a numarului de cazuri de cancer tiroidian

Majoritatea nodulilor tiroidieni descoperiti ecografic sunt de natura benigna (noncanceroasa), acest tip de formatiuni ale glandei tiroide fiind intalnite la aproximativ jumatate din populatia cu varsta de pana in 60 de ani. Inclusiv nodulii care se dovedesc a fi de natura canceroasa sunt tratabili, avand sanse crescute pentru un parcurs favorabil pe termen scurt si lung, atat datorita evolutiei natural lente, cat si datorita variantelor de tratament existente la momentul actual.

Studiile efectuate asupra incidentei cancerului tiroidian la nivelul populatiei europene indica faptul ca exista o tendinta de crestere a numarului de cazuri nou diagnosticate, de la 3.07-3.17/100.000 de locuitori in 1990 la 3.84-4.26/100.000 locuitori in 2019. Acest fapt se datoreaza, in primul rand, disponibilitatii si performantei in crestere a ecografiei cervicale. Incidenta cancerului tiroidian creste odata cu varsta, fiind maxima in intervalul de varsta 51-60 de ani, in timp ce distributia patologiei a fost de 87,34% pentru femei, respectiv 12.66% la barbati.

Romania se aliniaza acestei tendinte de crestere a incidentei cancerului tiroidian.

er tiroidian – cauze si factori de risc

Cauzele care determina aparitia cancerului tiroidian nu sunt pe deplin elucidate. Cele mai importante  pentru aparitia acestei patologii oncologice sunt expunerea la radiatii (accidente nucleare sau terapie cu radiatii in zona capului si gatului), cantitatea de iod din dieta si determinismul genetic oncogenei RET, izolat sau in cadrul unor sindroame de neoplazie endocrina multipla tip MEN2A sau MEN2B.

Factorii de risc care predispun la transformarea maligna a celulelor tiroidiene includ:

  • Varsta cuprinsa intre 25 si 65 de ani a persoanei
  • Apartenenta la sexul feminin sau greutatea corporala crescuta

Cu exceptia obiceiurilor alimentare care pot fi ajustate pentru scaderea in greutate si normalizarea aportului de sare iodata in conformitate cu recomandarile OMS, restul factorilor de risc care predispun la aparitia cancerului tiroidian sunt nemodificabili si nu pot fi controlati pentru obtinerea unei preventii eficiente.

Deficitul de iod si cancerul tiroidian

Una dintre cele mai mari probleme ale sistemului public de sanatate al secolului XX a fost reprezentata de introducerea pe piata a sarii alimentare iodate in vederea reducerii incidentei hipotiroidismului prin deficit de iod si a gusii endemice.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste deficitul de iod ca fiind un aport mai mic de 20mcg/zi, in medie cantitatea de iod recomandata fiind de 100 mcg sau mai mult pe zi. In cazul populatiei pediatrice aportul zilnic de iod trebuie sa fie de aproximativ 90mcg, in timp ce la adulti trebuie sa atinga 150 mcg, iar la gravide 250 mcg.

Mecanismul patologic implicat in aparitia cancerului tiroidian asociat aportului scazut de iod alimentar este explicat prin stimularea cronica exercitata de TSH asupra tiroidei, care cauzeaza proliferarea celulelor foliculare, cu cresterea riscului de transformare maligna a acestora.

Excesul de iod alimentar

Consumul excesiv de iod poate cauza disfunctii ale glandei tiroide, in special, hipertiroidism care se manifesta prin:

  • Stare de iritabilitate
  • Tremor al extremitatilor
  • Pierdere ponderala neintentionata
  • Senzatie de oboseala
  • Tulburari ale ritmului cardiac.

Persoanele care asociaza antecedente personale de boala tiroidiana sau au asociat deficit de iod sunt mai predispuse la a dezvolta tulburari ale functiei tiroidiene ca urmare a cresterii aportului de iod alimentar. Disfunctia tiroidiana asociata excesului de iod alimentar este de regula usoara si tranzitorie, insa hipertiroidismul cauzat de aportul excesiv al acestui oligoelement poate evolua nefavorabil in anumite situatii, cu punerea in pericol a vietii pacientului.

Principalele surse de provenienta ale iodului include:

  • Sarea iodata
  • Apa potabila
  • Laptele
  • Preparatele culinare cu fructe de mare
  • Suplimentele alimentare cu iod.

Tipuri cancer tiroidian

In functie de originea celulelor care intra in alcatuirea tumorilor tiroidiene, aceasta afectiune oncologica poate fi astfel clasificata.

Cancere tiroidiene cu provenienta in celula foliculara. Pot fi:

  1. Cancerele tiroidiene diferentiate care includ, in principal formele papilare, foliculare si oncocitare:
  • Cancer tiroidian papilar – forma cea mai des intalnita in practica medicala uzuala (aproximativ 80% din cazuri), afecteaza in special persoanele de sex feminin cu varsta cuprinsa intre 30 si 40 de ani si asociaza, in general, evolutie favorabila sub tratament
  • Cancer tiroidian folicular – reprezinta aproximativ 15% din numarul total al tumorilor glandei tiroide si este mai frecvent diagnosticat la populatia cu varsta cuprinsa in intervalul 40-60 de ani, aceasta forma poate metastaza la nivel pulmonar si/sau osos.
  • Cancer tiroidian oncocitar sau cu celule Hurthle – o forma rara de cancer al glandei tiroide, cu potential de metastazare la nivelul altor organe ale corpului.
  1. Cancerul tirodian slab diferentiat si anaplazic:
  • Aceste forme sunt mai rar intalnite (in mai putin de 2% din cazuri), asociaza evolutie rapida si prognostic nefavorabil
  • Cancerul tiroidian medular reprezinta aproximativ 2% din totalul malignitatilor tiroidiene si isi are originea in celulele parafoliculare, neuroendocrine, de tip C care sunt capabile sa sintetizeze calcitonina.

Simptome cancer tiroidian

Majoritatea cancerelor tiroidiene sunt asimptomatice sau minim simptomatice si sunt descoperite intamplator, imagistic (ecografie sau tomografie cervicala), sau prin observarea unui nodul in zona cervicala. In cazul tumorilor de dimensiuni crescute principalele manifestari clinice sunt dificultati de deglutie si respiratie sau disfonie (raguseala) cronica. Senzatia de oboseala accentuata, inapetenta, senzatia de greata, varsaturile si pierderea ponderala neintentionata constituie manifestari clinice asociate cancerelor tiroidiene care au metastazat la nivelul organismului.

Analize tiroida

Singura analiza de sange specifica pentru diagnosticul unui tip de cancer tiroidian este calcitonina, utilizata pentru detectarea cancerului medular tiroidian, o forma rara care reprezinta mai putin de 5% din totalul cazurilor de cancer tiroidian.

In cazul celorlalte tipuri de cancer tiroidian (papilar, folicular), analizele de sange au rol complementar, fiind utile in evaluarea functiei tiroidiene si a autoimunitatii, dar nu pot confirma sau infirma prezenta cancerului. Aceste analize includ:

  • TSH si FT4 – pentru evaluarea functiei glandei tiroide
  • Anticorpi anti-tiroglobulina (anti-Tg) si anti-tiroidperoxidaza (anti-TPO) – pentru identificarea bolilor tiroidiene autoimune
  • Tiroglobulina (Tg) – utilizata postoperator, ca marker tumoral pentru monitorizarea recidivelor in cancerele diferentiate (papilar si folicular), provenite din celula foliculara.

In diagnosticul nodulilor sau al cancerului tiroidian, un rol crucial il au:

  • Ecografia tiroidiana – pentru caracterizarea nodulilor
  • Punctia tiroidiana cu ac fin (FNA) – pentru analiza citologica a nodulilor suspecti.

Monitorizarea nodulilor tiroidieni

Monitorizarea nodulilor tiroidieni la pacientii asimptomatici este efectuata in conformitate cu indicatiile medicului specialist si poate consta in efectuarea de ecografii seriate si determinari ale concentratiilor serice ale hormonilor tiroidieni la interval de 3, 6, 12 luni sau mai mult. Caracteristicile de forma si structura ale nodulilor, varsta si sexul pacientului, precum si predispozitia genetica constituie principalele criterii pe baza carora este stabilita metoda de monitorizare in dinamica a formatiunilor. Afla mai multe despre glanda tiroida si nodulii tiroidieni

Nodulii tiroidieni secretori care determina aparitia de manifestari clinice deranjante pentru pacient prezinta indicatie de tratament interventional sau hormonal, in conformitate cu planul de management terapeutic intocmit de catre medicul curant.

Diagnostic cancer tiroidian

Principalele metode de diagnostic ale cancerului tiroidian includ:

  • Teste imagistice pentru depistarea nodulilor tiroidieni si/sau a eventualelor metastaze. Principala metoda imagistica este ultrasonografia (ecografia) datorita sensibilitatii ridicate, a disponibilitatii si a costului redus. Uneori, se utilizeaza si, sonoelastografia (pentru detectarea potentialului de malignitate al nodulilor pe baza evaluarii rigiditatii si elasticitatii); computer tomografia (CT) si tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT) nu sunt efectuate de rutina fiind rezervate pacientilor care asociaza carcinoame in extensie extratiroidiana cu evolutie locala agresiva sau metastatica la nivelul altor organe si sisteme ale corpului.
  • Punctie biopsie aspirativa cu ac fin sub ghidaj ecografic pentru recoltarea de celule in vederea analizei in departamentul de anatomie patologica. Este metoda de electie in diagnosticarea cancerului tiroidian.
  • Biopsie tiroidiana core needle pentru recoltarea unui fragment de mici dimensiuni pentru decelarea caracteristicilor histologice ale tesutului tumoral – se utilizeaza in cazuri selectionate, atunci cand punctia cu ac fin nu a adus suficiente informatii.
  • Laringo-traheoscopia si endoscopia digestiva nu sunt utilizate de rutina fiind proceduri recomandate pacientilor cu tumori tiroidiene agresive si invazie extratiroidiana.
  • Scintigrafie tiroidiana care utilizeaza iod sau technetiu radioactiv este rarisim utilizata pentru diagnosticarea cancerului tiroidian. Scintigrafia cu iod radioactiv este insa o metoda de neinlocuit in urmarirea postterapeutica a cancerului provenit din celulele foliculare.

Prognostic si rata de supravietuire cancer tiroidian

La ora actuala cancerul tiroidian se afla printre patologiile tumorale cu cel mai bun prognostic pe termen lung, fiind vindecabil in marea majoritate a cazurilor. Studiile desfasurate pana in prezent indica faptul ca rata de supravietuire la 5 ani in cazul cancerului tiroidian este de:

  • Aproximativ 100% in cazul cancerului tiroidian papilar localizat si 80% pentru pacientii cu metastaze
  • Aproximativ 100% pentru cancerul folicular localizat si 63% in cazul celui metastazat
  • Aproximativ 100% pentru cancerul medular localizat si 40% in cazul celui metastaza
  • Aproximativ 5% pentru cancerele tiroidiene anaplazice.

Sansele de recidiva ale cancerului tiroidian sunt mici, insa exista, acesta putand reveni intr-o perioada de timp relativ lunga, care, in anumite situatii poate fi si de 20 de ani.

Optiunile de tratament in cancerul tiroidian

Obiectivele managementului terapeutic al cancerului tiroidian includ:

  • Inlaturarea masei tumorale primare cu ajutorul chirurgiei clasice (lobectomie sau tiroidectomie totala)
  • Tratament cu iod radioactiv pentru distructia tumorilor reziduale care nu au putut fi rezecate chirurgical
  • Prevenirea recidivelor si metastazarii prin terapie medicamentoasa supresiva cu TSH
  • Terapia recidivelor si metastazelor prin intermediul terapiei tintite cu inhibitori de tirozinkinaza. Chimioterapia este rareori utilizata.

In cazuri selectionate, in care tumora NU poate fi rezecata chirurgical, se poate utiliza, ca tratament paliativ, ablatia cu radiofrecventa. De asemenea, ablatia cu radiofrecventa se poate utiliza in cazul carcinoamelor papilare aflate in stadii incipiente.

Monitorizarea dupa tratament

Monitorizarea pacientilor dupa finalizarea tratamentului pentru cancer tiroidian trebuie efectuata in conformitate cu recomandarile medicului curant atat prin investigatii imagistice cat si biochimice. Riscul cel mai mare de aparitie al recidivelor este atins in perioada primilor 2-3 ani de la finalizarea schemei de tratament oncologic, de regula, monitorizarea efectuandu se timp de 5 ani dupa intrarea in remisie. In practica medicala insa, aceasta monitorizare trebuie efectuata pe toata durata vietii pacientului oncologic intrat in remisie.

Recidiva cancerului tiroidian

Riscul de recurenta al cancerului tiroidian este influentat de o serie de factori care includ varsta mai mare de 45 a pacientului oncologic in momentul diagnosticarii patologiei, asocierea de metastaze, apartenenta la sexul masculin si existenta unei predispozitii genetice la acest tip de patologie (prezenta genei BRAFV600E). In prezent se estimeaza faptul ca riscul de recidiva al cancerului tiroidian vizeaza aproximativ 20% din pacientii oncologici care au intrat in remisie dupa finalizarea schemei de tratament.

Monitorizarea regulata post tratament in conformitate cu indicatiile medicului endocrinolog creste sansele de supravietuire in cazul cancerului tiroidian recidivant oferind pacientului accesul la o gama mai larga de optiuni terapeutice in comparatie cu cele adresate stadiilor tardive de evolutie ale bolii.

Sursa:www.medicover.ro

Related Articles

Back to top button