Calculi biliari: cum se formeaza si cum pot fi preveniti?

Mecanismul fundamental responsabil pentru formarea calculilor biliari consta in alterarea consistentei secretiei biliare care trece din starea de solutie coloidala in starea de gel, prin diminuarea continutului de apa si cresterea vascozitatii prin sinteza crescuta de mucina. In aceste conditii are loc cristalizarea pigmentilor biliari si a colesterolului, cu formarea agregatelor de diferite dimensiuni la nivelul veziculei biliare si/sau al arborelui biliar, cunoscute si sub denumirea de calculi biliari sau „pietre la fiere”.
In functie de compozitia lor, calculii biliari pot fi clasificati astfel:
- Calculi de colesterol – cel mai des intalniti in practica medicala, acestia se formeaza ca urmare a cristalizarii colesterolului
- Calculi pigmentari alcatuiti din bilirubina, mai des intalniti la persoanele care asociaza patologii ce implica turn over eritrocitar crescut (cresterea descompunerii hemoglobinei)
- Calculi micsti.
Procesele patologice care genereaza formarea de calculi biliari se desfasoara lent, afectiunea fiind intalnita cu precadere dupa varsta de 40 ani la persoanele de sex feminin si chiar mai tarziu la barbati. Este important de mentionat faptul ca in anumite situatii, calculii biliari se pot forma si inainte de 40 de ani, in functie de patologiile asociate de fiecare pacient in parte si de stilul de viata adoptat.
Colelitiaza poate evolua asimptomatic pentru perioade indelungate de timp, formatiunile fiind descoperite neintentionat cu ocazia efectuarii unei ecografii sau investigatii imagistice ale ficatului si veziculei biliare.
Cauzele aparitiei calculilor biliari
Calculii biliari se formeaza ca urmare a schimbarii compozitiei coloidale a bilei, care implica diminuarea ponderii sarurilor biliare si cresterea cantitatii de colesterol. Pe langa cresterea raportului de colesterol/saruri biliare, colelitiaza poate fi cauzata de cresterea secretiei de mucus care favorizeaza aparitia nucleilor de cristalizare si formarea agregatelor solide (calculi), tulburari ale golirii veziculei biliare si evacuarea incompleta a continutului vezicular.
Bila reprezinta o solutie coloidala sintetizata de catre hepatocite, compusa din apa, pigmenti biliari, saruri biliare, colesterol, lecitina, acizi grasi si mucina. Principalele functii ale bilei includ emulsionarea grasimilor, activarea lipazelor, absorbtia acizilor grasi, vitaminelor liposolubile, stimularea peristaltismului intestinal si neutralizarea sucului gastric acid, volumul total al acesteia fiind cuprins la adultul sanatos intre 250 si 1100 ml/zi.
Factori de risc asociati colelitiazei
Principalii factori de risc care contribuie la constituirea calculilor biliari includ:
- Apartenenta la sexul feminin (femeile sunt afectate in proportie de 5/1 in raport cu barbatii)
- Varsta inaintata
- Patologiile asociate cu staza biliara (stagnarea bilei la nivelul veziculei biliare)
- Infectia cailor biliare
- Obezitatea
- Diabetul zaharat
- Perioada de sarcina
- Pierderea rapida a greutatii corporale ca urmare a dietelor drastice
- Alimentatia necorespunzatoare, bogata in grasimi.
Simptome colelitiaza
Simptomatologia clinica poate fi sistematizata in conformitate cu evolutia litiazei biliare, care poate fi asimptomatica, simptomatica sau complicata.
Calculii biliari de dimensiuni reduse sunt asimptomatici sau cauzeaza manifestari clinice minime, cunoscute sub denumirea de dispepsie biliara, ce poate include:
- Meteorism (balonare)
- Flatulenta
- Gust amar
- Greata
- Inapetenta
- Diaree postprandiala sau constipatie
Pot fi decelati intamplator prin ecografie abdominala sau, mai rar, intraoperator.
Litiaza simptomatica se manifesta prin:
- Colica (durere) biliara, localizata in epigastru sau hipocondru drept, care poate iradia in umarul drept sau toracele posterior, se manifesta la 3-4 ore postprandial, de regula dupa ingestie de grasimi si are o durata de cel putin 15 minute.
- In anumite situatii, durerile abdominale pot fi insotite de senzatie de greata, varsaturi si subfebrilitate.
Litiaza complicata asociaza dureri persistente la nivelul hipocondrului drept care dureaza mai mult de 6 ore, icter sclero-tegumentar care se poate datora unui obstacol intraluminal (calcul coledocian) sau extraluminal (compresiune extrinseca), sindrom febril cu frisoane, tahicardie (cresterea frecventei cardiace) si semne de iritatie peritoneala la palpare.
Diagnosticarea calculilor biliari
Diagnosticarea litiazei biliare este efectuata de catre medicul specialisit pe baza informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic si rezultatul analizelor de laborator insa, in principal se bazeaza pe investigatiile imagistice.
Ultrasonografia (ecografia) de cai biliare apreciaza forma, volumul, grosimea peretilor si continutul colecistului, deceland calculii intraveziculari pe baza „conului de umbra” care apare pe monitorul ecografului, ca urmare a prelungirii ecoului.
Suplimentar, ecografia poate furniza informatii care includ caile biliare intra si extrahepatice si pancreasul, putand fi utilizata atat ca instrument diagnostic, cat si ca metoda de screening sau pentru monitorizarea ulterioara in dinamica a pacientului.
Colecistografia orala (examen radiologic dupa administrarea pe cale orala a unui radiotrasor) se adreseaza pacientilor in cazul carora ecografia abdominala a fost neconcludenta si celor care asociaza tulburari veziculare functionale. Colecistocolangiografia intravenoasa presupune administrarea iv a substantei de contrast si evidentiaza atat calea biliara principala, cat si colecistul. Colangiopancreatografia retrograda endoscopica ERCP constituie o procedura care poate fi utilizata atat in scop diagnostic pentru vizualizarea cailor biliare principale si a patologiilor biliare, cat si terapeutic pentru stentarea stenozelor si extragerea calculilor coledocieni.
Tomografia abdominala poate evidentia in special calculii impregnati cu cristale de calciu, iar rezonanta magnetica nucleara este utila pentru evidentierea intregului arbore biliar (colangio RMN) in prezenta sindromului icteric si pentru evaluarea preoperatorie a cailor biliare in situatiile in care nu se poate efectua ERCP.
Tratament calculi biliari
In afara cazurilor asimptomatice care nu necesita instituire de tratament, managementul litiazei biliare este etiologic si are ca scop indepartarea calculilor biliari si prevenirea recurentei acestora prin intervenție chirurgicală. Litiaza biliara simptomatica beneficiaza de tratament interventional si consta in clecistectomie (indepartarea in totalitate a veziculei biliare) conventionala sau laparoscopica, in urgenta imediata sau amanata, in conformitate cu particularitatile fiecarui caz in parte.
Contraindicatiile colecistectomiei laparoscopice includ riscul anestezic crescut, coagulopatiile severe, asocierea unei boli oncologice metastazice, empiemul veziculei biliare, colecistita gangrenoasa, peritonita si hipertensiunea portala.
Contraindicatiile colecistectomiei clasice includ comorbiditatile severe ale pacientului – starea de soc, insuficienta cardiaca si respiratorie severa, coagulopatiile cu risc crescut de sangerare si cancerul de vezicula biliara incomplet evaluat.
Monitorizarea calculilor biliari
Calculii biliari de dimensiuni reduse care evolueaza asimptomatic beneficiaza de tratament expectativ (in asteptare) care se refera la monitorizarea in dinamica a pacientului prin evaluari periodice la intervale regulate de 6, 12 luni sau ori de cate ori apar simptome noi.
In cadrul vizitelor medicale la gastroenterologie se vor efectua ultrasonografii ale cailor biliare pentru evaluarea dimensiunii calculilor si decelarea eventualelor complicatii care pot surveni in evolutia colelitiazei.
Modificarea regimului alimentar la persoanele cu litiaza biliara
Regimul alimentar recomandat persoanelor cu litiaza biliara trebuie sa includa:
- Alimente bogate in fibre (fructe si legume proaspete, cereale integrale)
- Grasimi sanatoase provenite din peste si ulei de masline pentru stimularea golirii veziculei biliare
- Proteine de calitate inalta.
Trebuie evitate:
- Alimentele supraprocesate de tip junk food bogate in carbohidrati si zahar, inclusiv al sucurilor carbogazoase.
Este important de mentionat faptul ca singurul tratament eficace in cazul calculilor biliari este reprezentat de interventia chirurgicala, acestia neputand fi micsorati sau eliminati doar prin regim alimentar.
Complicatii ale litiazei biliare
Netratata, litiaza biliara poate evolua nefavorabil cu aparitia de complicatii mecanice care pot include hidrops vezicular, litiaza secundara de coledoc si constituirea de fistule biliare, infectioase – de exemplu includ colecistita acuta, pancreatita cronica satelit si hepatita satelit sau de tip mixt reprezentate de angiocolita si sindromul de icter mecanic (posthepatic).
Sursa:www.medicover.ro