NEBUNUL ŞI NEVINOVAŢII

Adi Cristi

Avem şi noi teroriştii noştri autohtoni. Se poate spune, este adevărat, cu mult cinism, că am intrat în lumea bună, şi pe uşa terorismului mondial. De la plimbatul buteliei de aragaz, prin judeţul Timişoara, sub ameninţarea aruncării autoturismului în aer, la supărare, iată că s-a ajuns la ameninţarea cu o bombă adevărată, cu un obuz dezgropat din timpul celui deal doilea război mondial, pe care teroristul nostru de serviciu, un nebun cu acte în regulă, care se mişca liber în societate, de la Cârlibaba la Iaşi, tur-retur, l-a şi amorsat, în faţa unui amfiteatru studenţesc, de la Universitatea Al. Ioan Cuza.

Pocinogul nu s-a transformat într-o tragedie naţională, într-un nou motiv serios de doliu naţional, doar pentru că păcătoasa de capsă nu a reuşit să funcţioneze, din cauză de deteriorare în timp. Ceea ce s-a întâmplat în fapt a fost doar o bubuitură în toată regula, care a băgat în sperieţi nu numai studentele aflate în examenul de licenţă, cotropite de un plâns de nestăpânit, dar şi marea îngrijorare a premierului Victor Ponta, care nici nu a dorit să se gândească ce urmări ar fi avut loc dacă explozia ar fi fost în toată regula şi forţa distrugătoare pe care o avea obuzului cu pricina.

Mai mult, ratarea bombei a pus în evidenţă spiritul civic a doi studenţi, care au reuşit să-l imobilizeze pe terorist şi să-l predea poliţiei viu şi nevătămat, numai bun de luat la cercetări penale, pentru o faptă ce are rezervată, prin codul penal, o pedeapsă de peste 20 de ani de închisoare.

Studenţii-eroi au şi fost luaţi în seamă de autorităţile locale, fiind purtaţi din post în post de televiziune pentru a explica comunităţii ce resorturi i-au făcut să se arunce asupra teroristului, în timp ce profesorii din sala de examen erau preocupaţi, se pare, ca examenul de licenţă să decurgă în bune condiţii. Aflăm, mai apoi, că unul dintre profesori era şi practicant de arte marţiale şi chiar l-a invitat pe terorist să amorseze bomba „dacă are curaj”!

Mama nebunului, a recunoscut că această provocare l-ar fi făcut pe fiul ei să se înfurie, să-l cuprindă nebunia de cap, făcându-l „din greşeală”  să detoneze bomba, „la nervi”.

De această dată nu voi spune că Traian Băsescu este de vină, pentru existenţa în peisaj a teroristului ieşean, chiar dacă acesta avea o scrisoare adresată şefului statului, prin care încerca să-i explice cât de neliniştit şi de chemat la Dumnezeu este el.

Nu este de vină nici portarul universităţii ieşene, pe lângă care teroristul cu rucsacul şi geanta a trecut fluierând a pagubă sau un cântec de genul „las că vă arată neneaca vouă, pezevenchi ce sunteţi”.

Nu este de vină nici mama acestui nefericit al sorţii, care, deşi ştia că fiul ei plecat cu sorcova a întrerupt medicamentaţia obligatorie pentru fluturii săi din bibilică, nu a luat nici o măsură de prevenţie.

Nu sunt de vină nici medicii care îl aveau în observaţie, cu atât mai mult cu cât aceştia nu cred că s-au omorât cu firea să-l supună unor controale periodice, în urma cărora ar fi putut să-şi dea seama dacă pacientul lor respectă toate prescripţiile medicale.

Şi, pentru că ne aflăm acum în faza cercetărilor penale, datorate unui fapt de terorism, cu un terorist „plecat cu pluta” la Dumnezeu, este nevoie să se stabilească un vinovat.

Un fel de Acar Păun, de care, cu siguranţă că, va depinde schimbarea liniei pe care trenul va intra în gara aglomerată sau va fi tras pe linia moartă.

Episodul cu teroristul de la Iaşi nu poate să teacă neobservat, nu poate să nu aibă urmări, chiar dacă acest Iisus Hristos diavolizat este un nebun recunoscut, scos în afara responsabilităţii faţă de lege.

Şi, totuşi, nu se poate ca nimeni să nu răspundă în faţa legii, mai ales că, în jurul acestui nefericit gravitează atâtea personaje cu aură de nevinovaţi!