O LUĂM DE LA ÎNCEPUT

Prima zi de PSD fără Liviu Dragnea. De la Rahova fostul lider al PSD privește cum altădată privea cucuveaua din Palatul Cotroceni. Viorica Dăncilă s-a instalat în poziția liderului statutar al social-democraților, respectând prevederile statutului, din postura ei de președinte executiv. Perioada unui interimat prelungit poate să dea dependență, deformând perspectivele unei detașări de funcția care ucide, de forța puterii care te îngenunchează, dezvoltându-și viitorul din perspectiva pasului înainte făcut pe pământ și nicidecum pe aripi de vis. Liderul pesediștilor, cel care a condus cu mână de fier, învățând partidul să-și ceară drepturile supremului conducător, se vede eliminat din joc, fără prea multă îngrămădeală, fără prea multe vorbe spuse-n vânt, căci doar în astfel de direcții mai este astăzi loc de ring de dans. Partidul se află într-o mare ananghie. Se vede dintr-o dată decapitat, fără știința de a-și pune capul la loc. Așa decapitat cum a ajuns, oricâtă bunăvoință am avea, oricâtă condescendență am poseda, PSD nu se poate împăca doar cu brațele Viorică Vasilica Dăncilă care să fie în stare să-l strunească. PSD este unul dintre cele mai nărăvașe partide, care are nevoie de o mână oțelită, de genul celei folosite de Ion Iliescu, Adrian Năstase și Liviu Dragnea. Restul președinților: Mircea Geoană și Victor Ponta au fost niște nefericite domnișoare, care s-au împiedicat în propriul lor voal, rostogolindu-se sub forma buchetului de mireasă aruncat peste umăr viitoarelor pretendente. Revenind la Liviu Dragnea, proaspătul condamnat la trei ani și șase luni de închisoare, sesizăm de fapt o vizibilă gaură sub formă de hău, ce s-a căscat în mijlocul celui mai mare partid politic postdecembrist. Se întâmplă ceva ce nu poate fi trecut sub tăcere. Este adevărat, țara este puternic divizată după modul în care sfâșie ura și dușmănia. Chiar dacă alegerile sunt terminat, dihonia și hăituirea nici pe departe nu s-au terminat. După ce Liviu Dragnea a fost scos din joc, au început și rănile să se vindece miraculos, ceea ce a făcut posibilă reacția lui Victor Ponta de bunăvoință față de PSD, partid pe care și el l-a condus și în fruntea căruia a asigurat una dintre cele mai performante guvernări. Chiar dacă din nou strada face gălăgie, staul democrat nu poate fi învins, nu poate fi târât în din ce în ce mai curtata anarhie, unde cel care strigă mai tare are dreptate, cel care țipă are șanse majore să fie auzit și să fie ascultat.
Liviu Dragnea merge la pușcărie! O rută din ce în ce mai cunoscută de liderii politici ai primilor 30 de ani de democrație, un fel de școală politică a noii realități. Nu mai vorbim astăzi despre Doftana, vorbim despre Rahova, spațiul carceral în care politicienii căzuți între paragrafele legii se pregătesc să treacă pe celălalt mal, acolo unde o nouă carieră politică îi așteaptă pe cei care nu și-au pierdut demnitatea și spiritul de a se dedica celor mulți și mai puțin celor din interiorul partidelor, acelor sugative sau lipitori așezate pe supt din sângele viu al poporului.
Strada din nou strigă sub formă de țipete isterice și greu de dialogat Jos Guvernul! Foarte bine, Este dreptul lor să strige, așa cum este dreptul guvernului de a face ceea ce crede el de cuviință, așa cum este dreptul partidelor politice de a se cere la guvernare sau de a sta încă în espectativă, recunoscând mărul otrăvit pe care ar putea să le fie întins de actuala majoritate politică parlamentară. Pentru a nu isca discuții vorbim aici, în politica internă despre majoritatea obținută la alegerile parlamentare și nu de majoritatea politică de la europarlamentare (sic!)
Această mare confuzie este bună pentru proști și cei care au spiritul lor. Din ce în ce mai puțini acceptă să se lase în continuare târâți în acest incomod bâlci, cu fel de fel de chipuri, care mai de care mai schimonosite, mai false, cu măști hidoase doar pentru a-i speria pe toți privitorii de dincolo de dreptunghiul din Piața Victoriei, spațiul deja consacrat protestelor.
Aruncarea lui Liviu Dragnea în pușcărie a prăbușit nu numai încrederea pesediștilor în PSD, cât mai ales a distrus așteptările celor care s-au învățat deja cu creșterile salariale și ale pensiilor, fără a le mai sesiza beneficiile.
La marginea terenului se pregătește să intre la guvernare PNL și USR-PLUS, fără însă a se dezechipa încă. Doar cu privirea și cu vârful pantofilor de stradă încercau terenul, oferind spectatorilor un jalnic recital de promisiuni și avânturi greu de uitat, dar și greu de pus în practică.
Ne aflăm în faţa unui nou început. A unui început care va încerca să repete bâlbâiala anilor 1996. Vom fi cu 23 de ani în urmă, punctul de la care vom încerca să o luăm de la început!

ADI CRISTI