Paratrasnet
Din piatră au zburat porumbeii

Am atins zidul plângerii
Cum îți mai ating obrazul
Scăldat în lacrimi
Palmele îmi devin grele
De parcă aș ține în ele
Întreaga durere a lumii
Suspinele nopților tale
Am atins zidul cu priviri răscolitoare
Piatra a început să ia chipul
Speranța celor care singuri
Se puneau la zid
Dar nu pentru a fi executați
Ci pur și simplu
pentru a cere îndurare
Pentru a înflori
O dată cu noua șansă
Cu zborul celor trei porumbei
Pe care i-am văzut din piatră zburând
Sau poate era inima ta zburătoare
ochiul meu zburător
Sau cine mai știe ce a fost
Într-o așa de mare
Înghesuială de șoapte fierbinți.