CE SĂ FACEM CU TRAIAN BĂSESCU?

Parcă am trăi într-o lume paralelă cu aceea în care ne-am dori să fim consideraţi cetăţeni oneşti, demni de a fi slujiţi. Ideea că „politicianul s-ar afla în slujba cetăţeanului” stârneşte hohote de râs şi chicote pe la colţuri de stradă, exact în acele locuri în care acelaşi cetăţean face şi desface strategiile naţionale, fie că este vorba despre înţelegerea gen „pisică şi şoarece” dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta, fie că este vorba de „cazul Omar Hayssam” sau pur pi simplu de începutul campionatului naţional de fotbal.

Noul traseul pe scena politică a ţării al lui Traian Băsescu începe să producă frisoane, mai ales în rândul acelor pseudo-comentatori de breaking news, care îşi dau seama că s-ar putea să nu le iasă pasenţa, pe care au proorocit-o cu surle şi trâmbiţe, referitoare la dispariţia ireversibilă de pe scena politică a ţării a marinarului, mai ales că acesta nu a ezitat să-şi anunţe la un moment dat despărţirea de această lume parşivă.

Cum s-a răzgândit, ne mai demisionând „după cinci minute”, tot aşa, Traian Băsescu nu a mai dorit să iasă la pensie, să se ducă pe mare sau să-şi plimbe nepoţica prin parcul Cişmigiu sau, după cum preciza tot el, „pe la terasele din Cişmigiu”.

Traian Băsescu îşi face un nou partid, după ce a spus „Pa, pa, PDL” – în momentul în care partidul său de suflet a încăput pe mâinile lui Vasile Blaga şi a celor care le-au tras-o de codiţe pe Elena Undrea şi pe Monica Macovei.

Mişcarea Populară se vrea a fi o mişcare construită de „oamenii lui Traian Băsescu” pentru Traian Băsescu. Preşedintele, cum de altfel şi consilierii săi prezidenţiali, nu ezită să se folosească de logistica Cotrocenilor pentru a scoate în lume mişcare care, în cele din urmă, la momentul potrivit, va deveni partid cu pretenţii serioase de a se poziţiona pe partea dreaptă a eşichierului politic, parte ocupată acum doar de PNL.

Dreapta nu este o dragoste a lui Traian Băsescu, ci ea este teritoriul în care preşedintele şi-a construit o sumă de relaţii importante, la nivelul popularilor europeni, cei care conduc astăzi Europa. Cu siguranţă că, Angela Merkel nu-l va lăsa din braţe pe marinar, mai ales că el a slujit-o până la limita demiterii, oferindu-i un sprijin nesperat, sub formă de cobai rezistent la măsurile de maximă austeritate luate împotriva poporului său de ciobani mioritici. Cei care, credea Traian Băsescu, le place să se lase în braţele destinului implacabil: „Şi de-a fi să mor / În câmp de mohor, / Să spui lui Vrâncean / Şi lui Ungurean / Ca să mă îngroape / Aice pe-aproape / În strunga de oi, / Să fiu tot cu voi; / În dosul stânii, / Să-mi aud câinii, / Aste să le spui…”

Traian Băsescu a urcat pe Muntele Găina, acolo unde i-a găsit în 2002 soaţă primarului Aradului, Gheorghe Falcă, pe care l-a şi năşit. Acum, Traian Băsescu şi-a amintit că acest obicei din inima Oaşului a va atinge, peste doi ani, două sute de ani de când, pentru prima oară, a fost peţită o fată pe acest pisc de munte din Apuseni. Un obicei unic în lume, spune preşedintele, care ar merita o reclamă mult mai mare. Acest tip de „ieşire în lume” îl va aduce pe Traian Băsescu din nou în centrul atenţiei şi, profitând de creşterea performanţelor economiei, poporul va fi dispus să-l ierte şi să pactizeze din nou cu felul atipic   de a se face ascultat, de către cei care, până mai ieri, nu ar mai fi dorit să audă de el. Insistenţa şi mai ales tactul băsescian este în stare să sape un nou traseu pentru Mişcarea Populară, chiar şi înainte ca misiunea sa la Cotroceni să se termine, înainte ca această mişcare să se transforme în partid.

Rămâne de văzut care vor fi reacţiile politice ale celor care astăzi par a fi anesteziaţi de mărimea celor două treimi câştigate la ultimele alegeri parlamentare.