24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
1914 | ulei pe pânză | 73×59,1 cm
Giorgio de Chirico (1888-1978) a fost un influent pictor greco-italian, precursor al suprarealismului şi fondator al mişcării artistice scuola metafísica. După studii în Atena şi Florenţa, De Chirico se mută la München, unde se înscrie la Akademie der Bildenden Kiinste în 1906. Aici admiră gravurile lui Max Klinger şl picturile simboliste ale lui Arnold Böcklin. În 1911, De Chirico se mută la Paris, unde îl întâlneşte pe Guillaume Apollinaire, primul care îi defineşte arta ca „metafizică“. Prin intermediul acestuia, De Chirico cunoaşte artişti de referinţă ca Picasso şi Brâncuşi. Mulţi artişti i-au recunoscut influenţa, în special suprarealiştii Yves Tanguy, Max Ernst, Salvador Dalí şi René Magritte. De Chirico este cel mal bine cunoscut pentru lucrările realizate între 1909 şi 1919, în perioada metafizică, iar „Cântecul dragostei” este una dintre cele mai celebre picturi ale sale. Structura arhitecturală din partea dreaptă este inspirată din peisajul citadin antic mediteraneean. Cea din partea stângă poate evoca coşurile fumegânde contemporane sau aburul unei locomotive în mişcare. Un zid nefiresc în centru, plasat arbitrar înapoia unui cap imens în stil grecesc şi a unei mănuşi de plastic de un roşu strălucitor, separă spaţiul pictural. Un balon mare, verde, este aşezat pe podeaua întunecată. Printr-o viziune deconcertată a unei scene imaginare şi enigmatice, De Chirico îşi demonstrează capacitatea de a reliefa o realitate paralelă prin intermediul artei – proces inspirat în parte din lecturile sale din Nietzsche -, lucru de importanţă crucială pentru mişcarea metafizică.
Adrian Filip
